EDITORIAL | Scoaterea pe tușă a Alei Nemerenco, răsplătită cu Ordinul Republicii. Al cui totuși este statul Republica Moldova?

Ala Nemerenco a fost, metaforic vorbind, trimisă la plimbare. Și nu-i vorba doar despre faptul că ditamai „experta în sănătate”, care face parte din clubul select al decidenților din OMS, a fost scoasă din ministerul pe care l-a condus un mandat și ceva. Asta-i, să zicem, un lucru firesc – ca miniștrii vechi să mai fie înlocuiți din când în când.

Partea delicată e că aceasta n-a încăput nici pe lista electorală a PAS, iar asta spune multe, în primul rând că a ieșit din grații. O confirmă și supărarea afișată de însăși doamna Ala, care abia de s-a ținut să nu-și acuze deschis colegii din PAS (a se citi Maia Sandu) de înaltă trădare. Dar, specialistă fiind și în limbajul trupului, a transmis acest mesaj pe cale indirectă.

Nu că ar fi pagubă mare pentru medici și pacienți, dimpotrivă, sesizăm o reală ușurare printre cei vizați direct de „dominația” lui Nemerenco asupra acestui domeniu vital.

Alta-i nedumerirea: de ce o persoană trecută la categoria „proscris” este onorată cu Ordinul Republicii? De ce cu doar câteva zile înainte să fie rejectată din sistem a primit cea mai înaltă distincție a statului?

Singura explicație e că Ordinul Republicii, acordat unei persoane intrată în dizgrație (dacă observațiile de mai sus sunt pertinente), i-a fost dat din cu totul alte raționamente – nu pentru merite reale, ci pentru a-i amortiza oarecum supărarea, pentru a compensa cumva presupusa „predanie”. Același lucru se poate spune și despre Oazu Nantoi, alt proaspăt „cavaler al Ordinului Republicii”, trimis și el la pensie cam în același mod ca și Nemerenco.

Înțeleg că Maia Sandu și cei din PAS percep statul ca pe moșia lor proprie și folosesc instrumentele și privilegiile pe care le oferă pentru a-și satisface nevoile personale. Dar ar fi bine să le amintim totuși ca statul acesta este, din păcate pentru ei, locuit și de niște oameni, care s-ar vrea și ei băgați în seamă o țâră. Adică să beneficieze măcar un pic de onoarea de a avea propria „țară”, nu doar să plătească din sărăcia lor inclusiv acea indemnizație lunară de care se bucură aceiași „cavaleri ai Ordinului Republicii”.