EDITORIAL | Sfidarea, ca politică de stat. Maia Sandu, nu mai da vina pe alții!

Povestea asta cu Herman von Hebel nu e despre reforma justiției și nici despre reguli, proceduri și cutume. Astea sunt chestiuni secundare, dacă nu chiar irelevante. Acest scandal e despre ATITUDINE! Atitudinea față stat, atitudinea față de lege și, mai ales, atitudinea față de oameni – și cei care au votat PAS, și cei care n-au votat PAS și cei care fac parte din PAS nemijlocit.

Pentru că totul, absolut totul pornește de la atitudine, de la modul în care tu, ca om și ca factor de decizie, te raportezi la poziția pe care o deții și la cei pe care formal îi reprezinți.

Or, dacă ai o minimă empatie pentru oamenii tăi, măcar pentru simpatizanți, dacă nu chiar pentru toți, atunci îți este mult mai ușor să știi ce ai de făcut, astfel încât să-ți iasă lucrurile bine, într-o măsură mai mare sau mai mică. Sau cel puțin să nu faci mai rău. Pentru că așa ai niște repere, niște linii roșii pe care ți le trasezi involuntar și pe care nu te încumeți să le treci. Asta te responsabilizează de la sine.

Mulți se întreabă cum se face că tot de ce se apucă guvernarea PAS iese prost sau cel puțin așa este perceput. Parcă e cu fundul în sus totul. Cum să ai putere absolută, să fii hiper menajat de aproape toți liderii de opinie, din toate sferele de influență, să beneficiezi de susținere fără precedent din exterior, aproape fără nicio opoziție în interior, bani cât încape… și să nu-ți iasă nimic ca lumea?! Nimic, bre, totul iese anapoda, nu știu cum! Asta ar fi o temă bună de cercetare pentru cei preocupați de științele socio-umaniste.

Și nu, nu-i vorba doar de calitatea proastă a cadrelor, de incompetență (principala acuzație formulată de oponenții politici). Cadrele-s, în linii mari, cam aceleași care au fost și înainte. Ba chiar aș spune că PAS are și mulți oameni capabili și bine intenționați, nu-s numai din cei picați în cap acolo.

Nu lipsa de competență e problema de bază și nici insuficiența de cadre calificate, să ne înțelegem! Problema, repet, constă în atitudine, în felul în care te raportezi la sentimentele oamenilor din jur. Dacă îți pasă sau nu de emoțiile, trăirile, fricile lor. Dacă te bucuri sau nu pentru bucuriile lor și dacă te întristează sau nu tristețile lor. Asta e chintesența, de aici pornește totul. Că, dacă în dreptul acestei chestiuni este NU, atunci n-ai cum face lucrurile bine. Pentru că ele nu se raportează la nimic, scopul capătă o formă tehnică, iar lucrurile tehnice, neînsuflețite nu aduc acea satisfacție mobilizatoare, care inspiră și motivează. Dar fără motivație și inspirație, nu poți construi, cu atât mai mult crea.

Aici e buba, de fapt, în asta constă problema PAS. De aceea, ei nu vor lăsa nimic în urma lor, care să reziste și după ce nu vor mai fi.

Iar problema asta are nume și prenume, nu este o chestiune abstractă și nici general aplicabilă. Ea se numește Maia Sandu. Numirea acestui von Hebel, cu orice preț și cu încălcarea tuturor principiilor, a bunului simț, în primul rând, confirmă ceea ce spun. Pentru că asta e voința Maiei Sandu, nu a PAS, sunt convins. Se vede de la o poștă, după modul în care se desfășoară lucrurile, de rapiditatea cu care se petrec. Pentru că, dacă Maia Sandu ar fi vrut altceva sau nu i-ar fi păsat, revenirea lui von Hebel ar fi fost imposibilă.

Și, culmea, nici măcar nu cred că e un interes de ordin pecuniar aici sau, dacă și există, nu asta prevalează. E un moft, e o sfidare, care nu poate fi explicată decât printr-un dispreț profund față de cei din jur. Altă explicație logică nu există.

Și, dacă mă întrebați, eu cred că revolta interioară s-a produs în primul rând la cei din PAS, frustrarea e la ei, în primul rând. Pentru că ei, cei din PAS, sunt nevoiți să-și asume o chestiune cu care nici ei nu sunt de acord. Să o justifice, deși înțeleg că nu-i drept.

De ce face asta Maia Sandu? De dragul reformei justiției? Să fim serioși! Doar noi toți înțelegem, ei inclusiv, că asta compromite și mai mult această reformă, o decredibilizează și mai tare. Iar neîncrederea tot mai pronunțată din societate este principala vulnerabilitate a acestui proces. Cum se va uita lumea, de acum încolo, la acest vetting, care și-așa este perceput tot mai prost? Credeți că ei nu se întreabă? Ba da! Dar s-a ales anume această cale, deși existau n-șpe mii de variante de alternativă.

Și acesta nu este un caz izolat, nu-i o excepție, e o regulă deja. Asta se întâmplă nu doar în cazul reformei justiției. Am putut observa de multe ori această atitudine… cu nume și prenume.

Așa că acțiunile împiedicate ale celor din PAS sunt pe deplin explicabile. Ei n-au ce face, sunt captivi, în colivia lor de aur. Ce așteptări poți să ai de la un captiv?!

Și nu le rămâne decât să profite. Cât mai pot.