Ieri l-au acoperit pe Lenin, azi l-au descoperit, mâine probabil o să-l acopere iar. Și tot așa până la alegeri. Desigur, asta-i interesant de urmărit, poți chiar organiza ditamai dezbateri la temă, dar…
Tot așa și cu „ziua victoriei”, și cu imunitatea Marinei, și cu perchezițiile săptămânale la aceleași adrese, și cu laudele fără număr de peste mări și țări.
Alaiba și-a făcut în sfârșit TikTok, ca să ne povestească despre proiectele sale faine, Maia Sandu, dacă nu-i la iarbă verde, e plecată undeva și ne trimite acasă poze, Recean luptă cu războiul și își mărește lunar salariul, ca să poată face față mai bine stării de urgență.
Moldovenii citesc și nu-nțeleg nimic, în schimb, comentează înfocat și își apără cu înverșunare idolii și „valorile”, care în afară de formă și culoare, n-au decât putoare.
Opoziția, care stă în „dreapta” scenei, iese periodic din comă și încearcă să înțeleagă ce oră e și în ce zi din calendar suntem, după care adoarme iar. Cea dinspre stânga a rămas încremenită în ’45 sau chiar în 1917…
Presa fură una de la la alta aceleași știri despre nimic, societatea civilă e ocupată cu guvernarea, oamenii de cultură stau la răscrucea drumului european și nu știu pe unde să o ia, pe ulița care trece prin România sau pe cea care o ia pe ocolite…
Poliția face tranninguri, o dată la două zile, despre dezvoltare personală.
Copiii înjură ca la ușa cortului pe TikTok, chiar în dreptul lui Alaiba, bătrânii ies din facebook doar atunci când trebuie să meargă la poștă după pensie și nu ratează niciun comentariu…
În principiu, toată lumea e într-un fel de zonă de confort și nici nu știi dacă-i corect să strici această simbioză-zombioză. De fapt, nici nu cred că-i posibil…
