EDITORIAL | Tofan, aplauzele și „filosofia” unei sărăcii cronice 

Premierul Tofan vrea mai mulți bani pentru sport, ca să scadă bugetul pentru sănătate. A zis-o duminică, la un eveniment dedicat sportului. Un fel de „vrem să trăim bine că să nu trăim rău”. 

Că investițiile în sport sunt esențiale nu am nicio îndoială. Însă ce a uitat să spună prim-ministrul nostru altruist și atletic este că domeniul sănătății este astăzi subfinanțat. Ca și sportul moldovenesc, de fapt. Ca și toate celelalte domenii, de altfel. 

Iar pe lângă faptul că este subfinanțat cronic, domeniul sănătății este întreținut în continuare direct de către oameni, din sărăcia lor. Plățile de buzunar ajung la peste 30 la sută din bugetul total al sănătății, iar pentru că nu sunt bani la buget, povara plăților pentru serviciile medicale este cărată tot de oameni. 

Sistemul medical autohton e schilod și hrănit cu lingurița. Atât cât să nu moară. Iar declarațiile astea siropoase, acompaniate de aplauze frenetice de fundal, provoacă mai mult dezgust decât admirație. 

Mai ales când coloniile de gândaci prosperă prin cantinele instituțiilor medicale, iar cele trei spitale regionale, promise de cinci ani de guvernarea pe care Tofan are astăzi onoarea să o reprezinte, rămân în continuare doar în analele promisiunilor PAS. Tot acolo se prăfuiește și planul stadionului național al lui Perciun și Spînu, promis încă în 2024. Asta dacă e să vorbim doar de sport și sănătate.