Degeaba au sărit toți la gâtul Veronicăi Dragalin. Și ce dacă e specialist în biochimie? Se putea și mai rău. Șefa-i șefă și punct. Nu contează ce pregătire profesională are. Avem alții cu diplomă de Harvard și i-am văzut ce au lăsat în urmă.
A izbucnit scandalul și toți se vaită de parcă nu se pupă chimia cu lupta anticorupție. Se pupă chiar mai bine dacă ar fi avut altă facultate terminată domnișoara Dragalin. Până la urmă, totul e chimie și biologie.
La câte reacții chimice produc metamorfozele din justiție nu văd de ce nu am avea nevoie de un chimist bun la cârma Procuraturii Anticorupție. Și la ce probe biologice lasă în urma lor marii corupți, chiar era nevoie de un specialist bun care să le șteargă.
Dar oare fauna politică moldovenească putea fi lăsată pe mâna cuiva care nu se pricepe? Aici chiar era nevoie de studii în biologie. Iar ADN-ul corupției moldovenești e plin de mistere și un jurist, oricât de bună pregătire ar fi avut, nu ar fi fost în stare o mie de ani să le dezlege. Să nu mai vorbim de teoria evoluției reformei justiției. Aici chiar e de cercetat, nu glumă.
Republica Moldova e o junglă, plină de liane groase și lungi, de răpitori de clasă și cu experiență. Iar legile junglei sunt dure. Un biolog cu experiență ar fi trebuit știe asta.
Chiar dacă scopul poate fi aparent nobil, când încalci legile naturii și rescrii regulile în timpul jocului, hienele nu stau să negocieze, ele atacă, își bagă dinții adânc, până la os. Iar de sus, vulturii stau la pândă și abia așteaptă să se înfrupte și ei din ce a mai rămas.
