EDITORIAL | Veronica Dragalin, un fel de Anne Boleyn a vremurilor noastre. Studiu de caz despre dezastrul din justiția „reginei”

Anne Boleyn a fost a doua soție a regelui Henric al VIII-lea și mama celebrei regine Elisabeta I a Angliei. Este o figură care exprimă unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria britanică, deoarece pe lângă propria dramă, Anglia a suportat, inclusiv prin implicarea ei, niște rupturi interioare profunde, prăbușindu-se un întreg sistem de valori.

Pe scurt. Pentru a se putea căsători cu ea, regele a rupt relațiile cu Vaticanul, care nu voia să-i accepte divorțul de prima soție, Caterina de Aragon. Respectiv, Anglia a ieșit de sub autoritatea Bisericii Catolice. Așa a apărut Biserica Anglicană, iar regele a devenit liderul suprem al acesteia, adică un fel de papă, ajungând astfel să dicteze nu doar legea laică, dar și pe cea bisericească.

Din cauza acestei rupturi și a neîncrederii față de noua structură ecleziastică, societatea s-a împărțit în diverse tabere și a început un adevărat conflict interconfesional. Așa s-a răspândit și protestantismul, ceea ce a aprofundat și mai tare criza.

Mai târziu, toate acestea s-au soldat cu râuri de sânge (a apărut și o băutură, care are legătură directă cu ele – „Bloody Mary” sau „Кровавая Мэри”, cum o numesc rușii (votcă amestecată cu suc de roșii), dar asta e deja altă istorie).

Așadar, căsătoria lui Henric cu Anne Boleyn a marcat o încălcare flagrantă a tradiției și moralității regale, a scandalizat profund opinia publică și a provocat schimbări majore de paradigmă…  

Mariajul n-a durat mult. După ce Anne a născut o fiică (pe viitoarea regină Elisabeta I), și a suferit mai multe pierderi de sarcină, Henric și-a pierdut interesul pentru ea și a început să o trateze cu dispreț, făcând-o să sufere profund. Într-un final, în 1536, mai exact, Anne a fost acuzată de adulter, incest și trădare și a fost executată prin decapitare. Avea 35 de ani. Cred că ne putem da seama ușor cât de echitabil și just i-a fost procesul…

…

Mi-am amintit de această istorie, după execuția finală de ieri a Veronicăi Dragalin, fosta șefă a Procuraturii Anticorupție. Păstrând proporțiile, desigur, există niște similitutindi de fond între aceste două figuri. Doar că în primul caz e vorba despre biserică, iar în al doilea despre justiție.

Așadar, modul în care s-a produs „mariajul” Veronicăi Dragalin cu sistemul (a se citi cu „Regina”, pentru că înțelegem cu toții cine e capul relelor), cu încălcarea tuturor normelor și cutumelor, a generat un șir întreg de consecințe dramatice în sistemul nostru de justiție. Consecințe ale căror efecte încă urmează să le vedem.

Cu sau fără voia ei, Veronica Dragalin a devenit astfel o figură cheie în provocarea acestei rupturi interioare și a dezastrului care a urmat și care a anulat practic total separația, atât cât exista, dintre puterea politică și Justiție. Drept urmare, Maia Sandu a devenit liderul suprem, inclusiv peste puterea judecătorească, care taie și spânzură după propria-i voință.

Ca, într-un final, chiar Veronica Dragalin să fie „executată” de aceeași Maia Sandu, într-un mod perfid și cinic…

Să recapitulăm. Veronica Dragalin a primit o interdicție de cinci ani de a ocupa funcții publice, ceea ce ar însemna inclusiv limitarea dreptului de a fi ales, respectiv de a candida. Două drepturi fundamentale dintr-o lovitură!

Motivul? „Nepromovarea vetting-ului”, la care nici nu a fost supusă măcar, pentru că și-a dat demisia înainte de asta.

Nu a fost condamnată și nici măcar învinuită de corupție, nu i s-a imputat vreo abatere profesională, nu i-a fost pusă la îndoială integritatea. Culmea e că ea nici măcar nu a plecat de bună voie, ea a fost forțată să-și dea demisia! Erau gata să desființeze toată instituția numai să scape de ea! Ca, după aceea, să mai fie încă și sancționată, extrem de dur, din cauză că și-a dat demisia. Cât de mizerabil!

Veronica Dragalin a fost „executată” după o lege strâmbă, elaborată din start ca un mecanism (legal) de epurare a celor incomozi. Fără drept la apărare și fără drept de apel. Regula spune că orice restrângere trebuie să fie legală, justificată și proporțională. Or, în cazul de față, proporționalitatea este puternic discutabilă. O sancțiune uniformă, automată, aplicată în lipsa unei evaluări de fond, care, repet, atentează grav asupra a cel puțin două drepturi fundamentale. Dincolo de faptul că este călcată în picioare demnitatea persoanei. Este strigător la cer ce se întâmplă!

O fi poate legală decizia, dar de departe nu este dreaptă. Și, de aici, putem relua discuțiile despre statul de drept…

P.S. Sper foarte mult că Veronica Dragalin va alege să meargă până în pânzele albe și că-și va obține dreptatea, până la urmă. Iar dacă va reuși și să-i pedepsească pe vinovați, ar fi minunat!