
În urmă cu 103 ani, la Paris, se năștea Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma, femeia care avea să devină soția ultimului rege al României și să-i fie alături timp de aproape șapte decenii. Regina Ana s-a născut la 18 septembrie 1923, într-o familie înrudită cu marile case regale ale Europei, dar destinul avea să o poarte departe de saloanele aristocratice: pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, apoi în exil, alături de un rege fără tron și fără țară.
Fiica Principelui René de Bourbon-Parma și a Principesei Margareta a Danemarcei, Ana a crescut în Franța și a avut trei frați. În anii adolescenței, familia a fost nevoită să se refugieze odată cu izbucnirea războiului. A ajuns în Statele Unite, unde a urmat cursuri de artă și a lucrat ca vânzătoare pentru a-și câștiga existența. La 19 ani a cerut permisiunea mamei sale să se înroleze în Forțele Franceze Libere.
Începând din 1943, tânăra principesă a ajuns pe fronturile din Maroc și Algeria, apoi în Italia, Franța, Luxemburg și Germania. A lucrat ca infirmieră și șofer de ambulanță, a transportat sânge pentru răniți și a condus vehicule militare. Războiul a schimbat-o înainte ca viața să-i ofere ceea ce avea să fie, pentru tot restul existenței, cel mai important rol: acela de soție a Regelui Mihai. Pentru serviciul său în armata franceză, Ana a fost decorată cu Crucea de Război a Republicii Franceze și a ajuns la gradul de locotenent.










În toamna anului 1947, la Londra, Principesa Ana avea să-l întâlnească pe Mihai al României, venit la nunta Principesei Elisabeta, viitoarea regină britanică Elisabeta a II-a. Întâlnirea lor avea însă o poveste care începuse, într-un fel, înainte ca cei doi să se cunoască.
Potrivit Familiei Regale, Regele Mihai o văzuse pe Ana într-un reportaj de război filmat în Maroc. A remarcat-o în câteva secunde de film și a cerut operatorului să decupeze imaginile în care apărea tânăra principesă și să le transforme în fotografii.
Când s-au întâlnit, Ana avea 24 de ani, iar Mihai era deja regele unei țări aflate în pragul uneia dintre cele mai dramatice rupturi din istoria sa modernă. După întâlnirea de la Londra, cei doi au petrecut timp împreună, iar în scurt timp Mihai a cerut-o în căsătorie.
Povestea lor de dragoste s-a lovit însă de politica și regulile vremii. Cum Ana era de religie catolică, Vaticanul trebuia să-și dea acordul pentru căsătoria cu un ortodox. În condițiile în care Mihai nu putea accepta ca viitorii săi copii să fie botezați în altă religie decât cea ortodoxă, așa cum îl obliga Constituția României, Papa s-a arătat neînduplecat și nu a acceptat să-i acorde Anei dispensa necesară pentru încheierea căsătoriei.
În cele din urmă, cuplul s-a căsătorit în iunie 1948 după rit ortodox la Atena, acolo unde au fost primiți de Regele Paul, fratele reginei mamă Elena. Familia Anei nu a putut participa, așa că mireasa a fost condusă la altar de un unchi, care era protestant. Ceremonia catolică aveau să o facă abia peste 18 ani, la Monaco, grație intervențiilor cuplului princiar Rainier și Grace.
Pentru Ana începea astfel o viață în care România avea să fie, pentru aproape jumătate de secol, mai degrabă o țară povestită decât una în care putea trăi.
Regele Mihai și Regina Ana au avut cinci fiice – Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. Familia s-a mutat dintr-o țară în alta, între Elveția, Italia și Marea Britanie, încercând să construiască o viață cât mai normală în condițiile neobișnuite ale exilului. Regina Ana a lucrat, s-a ocupat de familie și a rămas alături de soțul ei, în timp ce România rămânea constant prezentă în casa lor.
Exilul a durat aproape cinci decenii. În tot acest timp, Ana nu și-a putut vedea țara de adopție. Prima vizită în România a venit abia după 42 de ani, iar după 1992 regina a început să descopere țara pe care o știa mai ales din poveștile soțului său. A vizitat orașe, sate, mănăstiri și instituții, uneori fără Rege, în anii în care autoritățile încă îi limitau lui Mihai accesul în țară.
Revenirea definitivă a cuplului în România avea să se producă în 2001. Palatul Elisabeta a devenit apoi reședința lor oficială, iar Regina Ana a continuat să ducă aceeași viață discretă care o caracterizase și în exil.
Deși provenea dintr-o familie regală europeană și a fost soția Regelui Mihai timp de 68 de ani, Regina Ana a evitat constant spectacolul vieții publice. Nu a fost o figură a fastului și nici nu a căutat să transforme statutul său într-un privilegiu personal.
În tinerețe studiase arta la New York și lucrase într-un magazin universal. Mai târziu, viața ei a fost împărțită între familie, călătorii, activități caritabile și îndatoririle legate de Casa Regală. A primit de-a lungul vieții mai multe distincții, printre care Crucea de Război a Franței, Marea Cruce a Ordinului Carol I și Marea Cruce a Ordinului Coroana României.
A fost, în același timp, femeia care a traversat o parte dintre cele mai tulburi decenii ale Europei secolului XX: copilăria într-o familie aristocratică, refugiul provocat de război, serviciul militar, întâlnirea cu un rege exilat, aproape cinci decenii fără România și, în cele din urmă, întoarcerea în țara care îi devenise țară de adopție.
Regina Ana a murit la 1 august 2016, într-un spital din Morges, Elveția, la vârsta de 92 de ani. Regele Mihai avea să moară un an și patru luni mai târziu, la 5 decembrie 2017. Cei doi fuseseră căsătoriți timp de 68 de ani – una dintre cele mai lungi căsnicii din istoria familiilor regale europene contemporane.