568 de ani de la moartea renumitului conducător militar român, Iancu de Hunedoara, care a condus Transilvania în perioada medievală

Atlet al lui Hristos sau Cavaler Alb, sunt printre câteva titulaturi date lui Iancu de Hunedoara, cunoscutul conducător militar și principe al Transilvaniei din secolul al XV-lea. Astăzi se fac 568 de ani de la moartea voievodului, în Zemun, lângă Belgrad, acolo unde a rămas în urma unei campanii dure împotriva otomanilor și a fost răpus de ciumă.

Datorită capacității sale militare și a războiului împotriva turcilor din zona Belgradului, la mijlocul secolului al XV-lea, s-a instaurat, pentru o perioadă de 70 de ani, o pace relativă la granița de sud-est a regatului maghiar și la forntiera de vest a Valahiei.

Cu o origine română, Iancu de Hunedoara, cunoscut în istoriografia maghiară Janos Hunyadi, a fost fiul lui Voicu, cavaler la curtea lui Sigismund de Luxemburg, ultimul rege al Ungariei din Casa de Luxemburg. Iancu a dat naștere unuia dintre cei mai mari regi ai Ungariei, Matia, cunoscut drept Corvinul, cel care avea să fie învins de Ștefan cel Mare la Baia.

Iancu de Hunedoara a fost o personalitate complexă a secolului al XV-lea, cu o carieră militară de excepție și cu aptitudini politice remarcabile, despre care documentele cancelariilor europene oferă mărturii temeinice cu privire la aprecierea de care acesta se bucura nu numai în Ungaria sau Transilvania, ci și în Europa.

Anul 1438-1439, pe când avea, cel mai probabil, 30 de ani, marchează începutul carierei politice, fiind numit de noul rege al Ugariei, Albert I de Habsburg, în funcția de ban al Severinului, pe care mai târziu a completat-o cu cea de voievod al Transilvaniei, comite al Timișului, comite al Secuilor, guvernator al Ungariei, comite al Solnocului, comite perpetuu al Bistriței, căpitan al ținuturilor de la răsărit de Tisa și căpitan general al Ungariei.

Cariera militară strălucită, marcată de înfrângeri, dar și de victorii răsunătoare, a început cu luptele de la Sântimbru, Sibiu și pe râul Ialomița 1442, a continuat cu „Campania cea lungă” 1443-1444, Varna 1444, Câmpia Mierlei 1448 și a culminat cu victoria de la Belgrad din iulie 1456, unde armata creștină, condusă de Iancu de Hunedoara l-a învins pe Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului și a oprit înaintarea Imperiului Otoman spre centrul Europei.

Din păcate aceasta a fost și ultima victorie a marelui om politic și conducător militar Iancu de Hunedoara. Ceea ce nu au putut face turcii și dușmanii politici a făcut molima ciumei, care l-a răpus pe 11 august 1456 în tabăra militară de la Zemun. Este înmormântat în Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” de la Alba Iulia, piatra sa de mormânt fiind păstrată până astăzi în acest lăcaș.

Potrivit cronicilor ungare din secolul al XV-lea, Iancu de Hunedoara a fost unul dintre cei mai bogați feudali ai timpurilor, având posesiuni enorme în Ungaria, în special în Transilvania, fiind un senior și feudal respectat în rândul cancalariei. A avut milioane de hectare în posesiune, sute de sate și zeci de orașe.