INTERVIU | Dan Dungaciu, despre sondajul IMAS: Vasile Costiuc cucerește centrul politic, iar Democrația Acasă poate deveni partid balama la următoarele alegeri

Sociologul român Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte al partidului AUR de la București, explică, într-un interviu acordat portalului ZIUA.md, cum interpretează el rezultatele sondajului IMAS, realizat în luna februarie pe teritoriul Republicii Moldova și prezentat la Chișinău săptămâna trecută.

O populație obosită și fără speranță

– Domnule profesor! Din punctul de vedere al ultimului sondaj de opinie publică publicat de compania IMAS, dacă ar fi să faceți o apreciere generală despre situația în Republica Moldova, care ar fi aceea?

– Dacă ar fi să fac o apreciere generală, aș spune că avem de-a face cu o populație care, în general, este pur și simplu sătulă de toate narațiunile sau discuțiile politice, este sictirită de tot ce se întâmplă și de felul în care se întâmplă, ca să nu folosesc un cuvânt, un rusism atât de uzitat aici, în Republica Moldova, să spun doar că este sictirită, care practic nu mai crede în aproape nimic. Nu e vorba aici doar că este nemulțumită de modul în care trăiește, este vorba că nici nu mai crede foarte clar că ar putea să trăiască sau să o ducă mai bine. O populație dezamăgită, obosită, cinică.

O populație care simte că lucrurile sunt fără soluție reală. Asta este, de fapt, realitatea. Este foarte greu să mai investighezi o asemenea populație, pentru că această populație, în răspunsuri, mai degrabă răspunde ritualic, că trebuie să răspundă.

Asta se vede foarte bine în ceea ce privește marea speranță a republicii, integrarea europeană. 70% nu cred că RM se va integra în 2028, cum li s-a tot promis în campaniile electorale; doar 24% cred asta! Nici măcar în 2030 nu cred cetățenii că Uniunea Europeană va accepta Republica Moldova. Aproape 50% spun asta! Cei care spun că RM se va integra în 2030 sunt  aproximativ 30%. În paranteză fie spus, 2030 este un orizont de timp pe care nu îl controlează nimeni. Niciunul dintre oficialii sau politicienii care se află astăzi în funcție la Chișinău sau la Bruxelles nu vor mai fi în funcție în 2030!

Ce vreau să spun este că, în acest moment, starea din Republica Moldova este aproape depresivă, politic vorbind. Populația nu mai crede în propriul viitor, nu mai este animată de narațiuni care să o mobilizeze, nu mai există nimic care să o trezească, nici integrarea europeană, nici alte tipuri de narațiuni, pentru că nu cred că ele se pot întâmpla.

– La nivel internațional lucrurile stau la fel?

– În legătură cu această dezamăgire internă, este vorba și de o dezamăgire în ceea ce privește situația internațională sau situația regională. Sigur, până la urmă, Republica Moldova nu urmărește neapărat cu foarte multă atenție ce se întâmplă în exterior, dar este clar că există un tip de dezamăgire, mai ales în rândul taberei așa-zis pro-europene sau care nu este împotriva Uniunii Europene. Această tabără este deja dezamăgită, pentru că vede că, de fapt, nu se întâmplă nimic, nici măcar formal, pe direcția integrării europene, nici măcar în mai nu se vor deschide negocierile, ca să nu mai spun că nu se întâmplă nimic nici în direcția portofelului, adică nu se simt avantajele sau, dacă vreți, bunăstarea provenită din procesul de preaderare.

Pur și simplu, nu mai cred în lideri. Nu mai cred în liderii europeni. Republica Moldova a revenit la situația ultra-cunoscută, după care cei mai importanți lideri sunt cei din est. Suntem într-o situație paradoxală în care cea mai mare încredere o are populația din Republica Moldova în liderul Lukașenko din Belarus, urmat de liderul Putin din Federația Rusă. Abia pe locul al treilea, cu 20%, cu 10% mai puțin, vine liderul francez Macron, care a asociat acum Republica Moldova cu integrarea europeană, și Nicușor Dan, cu 19%, tot foarte jos.

De remarcat că Republica Moldova, spre deosebire de România, este un stat profund ne-american, aș putea spune chiar antiamerican. Încrederea în președintele Trump este undeva la 13%, practic ultimul într-un clasament în care mai există și Starmer, Zelenschi, Orban etc.

La fel e și în ceea ce privește Ucraina. Toată agitația de pe televiziunile puterii de la Chișinău, singurele care au mai rămas, de altfel, după care Chișinăul susține Ucraina până la victoria finală, nu au nicio valoare în ochii oamenilor.

Cetățenii nu sunt susținători ai Ucrainei sau a luptei Ucrainei în războiul cu Federația Rusă, pentru că pur și simplu nu crede în victoria Ucrainei. Republica Moldova face parte din ceea ce s-a numit deja, în iunie 2022, după invazia rusă, „tabăra păcii”. Nu face parte din „tabăra moraliștilor”. Tabăra moraliștilor, la nivel european, este cea care susține Ucraina, care are o abordare „morală” – Ucraina trebuie să învingă împotriva Răului! Tabăra moraliștilor sau tabăra justițiarilor este tabăra care susține Ucraina indiferent de costuri: Ucraina trebuie să învingă, Rusia nu trebuie să câștige. Tabăra păcii susține că războiul trebuie oprit, chiar dacă Ucraina trebuie să facă sacrificii pentru asta. Aș nota în treacăt că și în iunie 2022, deci după negocierile de la Istanbul, la nivel euroatlantic, tabăra păcii era mai numeroasă la nivel european decât tabăra moralistă sau tabăra justițiarilor, care vrea continuarea războiului. Deci încă de atunci Europa populației era deja orientată diferit față de Europa puterii de la Bruxelles. Republica Moldova, din această perspectivă, se situează covârșitor, cu 60%, în tabăra păcii, adică dorește ca războiul să se termine cât mai curând, inclusiv prin cedare de teritorii ale Ucrainei pentru Rusia. Este cam aceeași atitudine pe care o au și românii din România, de pildă, care tot în tabăra păcii sunt.

Este o schimbare semnificativă și în rândul percepțiilor, apropo de războiul din Ucraina, în sensul în care Vladimir Putin este considerat vinovat în 2026 doar de 25% pentru războiul din Ucraina, președintele Zelenski – 33%, iar ambii vinovați – 30%. Deci, practic, nu mai este percepută ca o bătălie între bine și rău în Ucraina. Populația Republicii Moldova nu mai percepe asta ca pe o bătălie între bine și rău, ci ca pe o bătălie în care nimeni, de fapt, nu câștigă și care ar trebui încheiată cât mai repede, pentru că nu aduce beneficii nimănui.

Toate dezamăgirile relațiilor internaționale sunt resimțite și de populația Republicii Moldova. O resimte acut: nu mai crede în instituții, nu mai crede în lideri, ar dori un soi de liniște și pace la nivel internațional, nu îi place ce vede, e neliniștită, singura soluție pe care o are, este aceeași veche și inutilă neutralitate, mai degrabă un refugiu retoric. 49% cred că neutralitatea e soluția — repet, un termen fără conținut, care este de fapt, în mintea lor, un soi de refugiu. Nu cred în neutralitate, dar nu au ce pune în loc. În altceva cred și mai puțin!

– Haideți să revenim la situația internă a Republicii Moldova, mai exact, la evoluțiile politice. Există vreo surpriză din acest punct de vedere?

– În ceea ce privește situația politică, aș remarca o știre. Singurul „breaking news”, dacă vreți, din acest sondaj este ascensiunea domnului Vasile Costiuc și a partidului „Democrația Acasă”. În rest, nu s-a schimbat nimic, dar ascensiunea domnului Costiuc este evidentă.

Este evidentă și eu cred că, așa cum sondajul este o fotografie, sondajul acesta ilustrează un moment al evoluției, dar în niciun caz un moment final, un capăt de drum. Domnul Costiuc, din punctul acesta de vedere, este pe o traiectorie ascendentă. A reușit să cucerească centrul politic, a reușit să evacueze din acest centru politic și „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi și coaliția Blocul Alternativa.

„Democrația Acasă” își consolidează poziția de al treilea partid, a treia forță politică din Republica Moldova. Indiscutabil, acesta este drumul. Este o performanță care se explică prin aplombul domnului Costiuc, un politician relativ tânăr, dar un politician care rămâne cu un potențial major. Dacă ne uităm și facem o analiză pe scorurile obținute de politicieni, Vasile Costiuc este singurul politician care obține peste 10% la capitolul „evaluare foarte bună a activității” și are o notorietate de doar 70%. Deci, practic, 30% din populația Republicii Moldova nu a auzit de Vasile Costiuc, ceea ce înseamnă un potențial de creștere. Politicieni precum doamna Maia Sandu sau domnul Igor Dodon, sau alții care sunt ultra-cunoscuți, nu mai pot crește foarte mult. Ei și-au construit deja imaginea și despre ei nu se mai poate obține nimic în plus.

Domnul Costiuc este singurul care mai are un potențial de creștere semnificativ și, din punctul acesta de vedere, se pot construi strategii în jurul domniei sale. Este un mare plus din această perspectivă.

– De ce credeți că a crescut domnul Vasile Costiuc?

– Țin minte când am dat un interviu în România, în timpul campaniei electorale parlamentare din RM, despre populismul și suveranismul din stânga Prutului. Când am vorbit despre populiștii din Republica Moldova, i-am nominalizat pe Renato Usatîi și Vasile Costiuc. Lumea nu știa despre Vasile Costiuc, despre Renato Usatîi mai auziseră, dar am spus că se naște un populist din acesta de centru, nici de stânga, nici de dreapta, și de stânga și de dreapta, pe care cei doi l-au ilustrat.

Ce constat acolo este că domnul Usatîi și-a pierdut elanul. Domnul Costiuc a venit puternic din urmă, l-a devansat, ajunge undeva pe la 28 de procente la nivel de încredere și atitudine pozitivă, este deja în top. Cei din fața lui sunt Maia Sandu, Ceban, Dodon, Voronin, oameni consacrați sau cu funcții foarte importante. Domnul Costiuc este new entry, ca să zic așa, în aceste eșaloane, dar este un new entry, o intrare nouă, pe un trend ascendent. Acesta trebuie să nu ne scape: e un trend ascendent.

De asta spun că a reușit să cucerească centrul. Domnul Usatîi nu este convingător nici în Parlament, iar ceea ce ar fi putut să fie un centru sau un centru-stânga, mă refer la Blocul Alternativa, nu convinge. Nu convinge pentru că domnul Ceban nu este în Parlament, este la primărie, iar în Parlament blocul Alternativa nu are oameni să prindă, ca să zic așa, știrile. Nu sparg tiparul. Iar dacă ești în Opoziție, trebuie să fii capabil să faci agenda. Ei nu sunt. Doar domnul Costiuc este.

Dacă Partidul Democrația Acasă merge tot așa, atunci ar putea să devină la viitoarele alegeri partidul balama.

Estimez că acest partid va cumula mulți consilieri locali și mulți primari în perspectiva alegerilor locale, pentru că este o alternativă. Partidul este o alternativă, aparent paradoxal, și pentru stânga și pentru dreapta. Pentru că domnul populismului, domnul Costiuc, îl face, ca să zic așa, acceptabil și de către unii și de către alții.

Și, dincolo de orice retorică sau discuții politice sau manipulări politice, să le spunem de-a dreptul, domnul Costiuc are un partener la București. Are ca partener cel mai mare partid politic din România, AUR, care, indiscutabil, va ajunge la putere. Că va ajunge la putere singur, că va ajunge la putere într-o coaliție, va fi oricum o coaliție pe care o va dicta altcineva.

Încă o dată, dincolo de toată propaganda sau de zgura politică, oamenii din Republica Moldova văd asta. Și primarii văd asta, și consilierii văd asta și vor vedea cu atât mai mult cu cât, la viitoarele alegeri locale, programul PAS sau ce va pune pe masă invizibilul și irelevantul premier al Republicii Moldova, nu vor fi lucruri foarte seducătoare pentru electorat.

Deci, repet, asta este știrea: domnul Costiuc a cucerit centrul și PAS-ul și DA-ul devin partide balama.

A fost de mult o bătălie pentru centrul politic. Este o foarte bună poziție cea de balama, pentru că îți permite să fii cel care va decide viitoarea configurație, chiar și majoritatea parlamentară.

Aviți amatorilor, ca să spun așa: domnul Costiuc a crescut prea mare ca să mai fie scos din joc; ar fi deja un scandal. A fost sub radar, a scăpat la alegeri, acum e prea mare să fie anihilat…

Mai mult, cum arată și sondajul IMAS, și PAS-ul și PSRM-ul au un grad enorm de respingere. Asta înseamnă că poziția, de fapt, a electoratului din Republica Moldova față de aceste două partide vechi s-a consolidat. Nu mai au potențial de creștere.

Eu, când spun că Democrația Acasă este și va deveni și mai limpede cel de-al treilea partid din Republica Moldova, mă refer inclusiv la faptul că nici măcar nivelul de respingere al Democrației Acasă nu este în niciun caz relevant. Democrația Acasă nu este un partid pe care să-l respingi, și asta arată și sondajul IMAS: este un partid care are potențial să atragă, inclusiv prin ambiguitatea formulei populiste și suveraniste pe care o are acest partid.

Deci potențialul de creștere al acestui partid este mare. Domnul Usatîi a jucat și la stânga și la dreapta, și cu limba rusă și cu limba română, și cu apropierea de Vest, fără să pronunțe ferm ideea de integrare europeană sau să spună despre integrarea europeană că este un lucru bun.Paradoxal, aparent, domnul Costiuc spune că integrarea europeană este un lucru bun, votează legile pentru integrarea europeană, deci în niciun caz nu poate fi bănuit de ambiguitate față de Est sau față de Rusia. Domnul Costiuc nu este omul Rusiei și nu poate fi acuzat de așa ceva.

– Cum este privit partidul DA și domnul Costiuc la București?

– Prin aceeași grilă ineficientă, inoperantă, a mediocrității și lipsei de viziune strategică, care este grila politică a clasei guvernante de la București. Și nu e vorba doar de R. Moldova, dar aici e mai limpede…  Ei se uită la spectrul politic din Republica Moldova strict prin relația dintre actuala guvernare de la București și partidul de guvernare de la Chișinău. Este o enormă greșeală strategică.

Iarăși România își pune ouăle într-un singur coș, exact așa cum au făcut în timpul guvernării Filat, exact așa cum au făcut în timpul regimului Plahotniuc, când doamna Maia Sandu stătea și schimba cafenelele din Piața Romană ca să nu o prindă ploaia, plimbându-se cu trolerul, așteptând un telefon de la fosta putere de la București, telefon care nu a venit niciodată.

România face exact același lucru ca la vremea respectivă. România oficială pusese toate cărțile pe regimul Plahotniuc. Vă aduceți aminte că noi am fost atunci cei mai mari contestatari ai acestui demers și nu cred că a existat în România un contestatar mai sistematic decât am fost noi împotriva regimului Plahotniuc. A fost o greșeală și iată că Bucureștiul repetă greșeala, dar cu alte persoane!

Astăzi, România face la fel, doar că regimul pe care își pune toate ouăle este regimul Maia Sandu. Este absolut ridicolă inclusiv postura ambasadei și diplomației române de la Chișinău, care nu discută seriosvcu politicienii unui partid care este partidul DA, care este european, pro-românesc, în niciun caz pro-rus, și cu care nu se discută pentru că este partenerul politic al partidului AUR, cel mai mare partid din România.

Eu, de mult, nu mai comentez prea mult lipsa de viziune politică a României. Republica Moldova este doar o expresie. Sunt neputințe strategice care au devenit evidente pentru toată lumea. Dar asta e viața.

Culema e că de neputințele Bucureștiului s-a convins inclusiv doamna Maia Sandu, care duce, din această perspectivă, o politică multivectorială, mult mai disperată, desigur, dar o politică mult mai diversificată.

La ce mă refer? Marea dezamăgire a doamnei Maia Sandu a venit în legătură cu proiectul integrării europene, pe care îl susține. Maia Sandu a pierdut multă credibilitate în urma discuțiilor și blocajelor apărute în procesul de integrare europeană. Blocarea negocierilor a fost și este o umilință pentru doamna Sandu.

Prima dată a transmis un mesaj României, dar și Europei, prin celebra declarație despre reunificare sau despre votul „da” la un referendum privind reunificarea. Bucureștiul a trecut pe lângă acest subiect fără să aibă nicio reacție.

Doamna Maia Sandu a făcut acest lucru inclusiv ca variantă la eșecul european – variantă în care eu nu sunt convins că dumneaei nu crede chiar deloc! -, respectiv în cazul în care ușa Uniunii Europene s-ar închide în fața Republicii Moldova, ceea ce este foarte plauzibil, să mai existe o alternativă.

Dar asta nu e totul. Eu cred că doamna Maia Sandu – care constată, cu disperare, să lațul se strînge în jurul RM – pregătește și un proiect în cazul în care scenariile geopolitice se schimbă. Se prevede o formă de preeminență, ca să spunem clar, a Federației Ruse, în război și după. Adică o înfrângere a Ucrainei și o Rusie care va negocia pacea cu mai multe cărți decît Ucraina. Ce va face Chișinăul/ Cu cine va discuta, eventual, cu Moscova? Cred că la Chișinău există un plan care se discută, din punctul acesta de vedere. Ar putea fi… Domnul Dododn, așa că monstruoasa coaliție PAS-PSRM are viitor! Modificările de titulatură pe care le face domnul Dodon merg, poate, în această direcție. Ca să facă viitoarea coaliție mai ușor de acceptat!

Eu cred că domnul Dodon are multe dintre cheile de înțelegere ale politicii de la Chișinău. Eu am spus-o public de multe ori. Cine are răspuns la întrebarea crucială de ce domnul Igor Dodon, când era președinte, a preferat alegeri anticipate ca să aducă practic la putere pe doamna Maia Sandu și nu un guvern construit în Parlament, pe o structură politică care s-ar fi putut amenaja?

Deci, până la urmă, domnul Dodon a adus la putere practic pe doamna Maia Sandu. Cred că cine dă un răspuns la asta are o cheie de înțelegere a vieții politice de la Chișinău.

Poate că aici este și explicația pentru care domnul Dodon nu figurează în marile dosare. Dosarul „Kuliok” se amână, se pasează de la unii la alții, iar domnul Dodon practic nu a fost niciodată deranjat. O fotografie de genul celei în care a apărut domnul Dodon, dacă ar fi apărut în România, presa din România ar fi explodat și lumea justiției ar fi explodat. În Republic Moldova, nu s-a petrecut nimic. Domnul Dodon are un soi de imunitate în relația cu regimul PAS. Sigur, atunci când și noi și alții am pus întrebări publice ca domnul Dodon întrbând de ce nu e deranjat fostul președinte, l-au mai luat la întrebări pe fratele domnului Dodon, ca să arunce praf în ochii electoratului, dar domnul Dodon nu a fost niciodată deranjat cu adevărat. Așteptăm, desigur, mărturiile domnului Plahotniuc, dar nu mă aștept la lucruri șocante. Dacă domnul Dodon are viitor politic, de ce domnul Plahotniuc ar intra în război cu el? Să vedem…

Probabil că pe viitor doamna Maia Sandu va încerca o apropiere de Federația Rusă prin intermediul domnului Dodon. Nu exclud deloc o asemenea ipoteză.

Și, din această perspectivă, Partidul DA și domnul Vasile Costiuc devin dușmani ambelor tabere. Ei sunt al treilea partid din Republica Moldova, indiscutabil, dar sunt dușmanii ambelor tabere: și ai socialiștilor lui Dodon, și ai europeniștilor doamnei Maia Sandu.

– Ultima întrebare este legată de reunificare și percepția populației față de Unire…

– Este foarte interesantă percepția populației apropo de declarația șocantă a doamnei Maia Sandu că ar vota „da” la un referendum pentru reunire. Populația nu s-a simțit foarte afectată.

Este adevărat că, așa cum arată sondajul IMAS, acum o identifică pe doamna Maia Sandu suficient de mult cu reunificarea, ceea ce îi dă doamnei Maia Sandu o putere de negociere în plus, inclusiv cu Bucureștiul. Nu știu dacă asta anticipează Bucureștiul așa cum i-ar conveni.

În al doilea rând, oamenii nu și-au schimbat radical opiniile. Nu s-au declarat împotriva doamnei Maia Sandu dar nici pro. Au privit-o, ca să zic așa, în cantități egale: unii au aprobat ce s-a spus, alții nu au aprobat ce s-a spus. În general însă, nu au fost total de acord, pentru că li s-a părut că a mers prea departe un președinte al Republicii Moldova vorbind despre modificarea codului de stat al Republicii Moldova. Dincolo de toate acestea, nu au fost nici entuziasme mari, nici critici mari. Asta a fost, de fapt, răspunsul populației, așa cum pare el sugerat de sondaje. Aceeași populație care nu poate fi scoasă „din țâțâni” nici de această temă, care e pasivă inclusiv la reunificare. Nu o respinge virulent, dar nu crede că se poate face… Pentru că simte că în R. Moldova nu se poate face, de fapt, nimic.

Nu vreau să mai insist aici prea mult, pentru că avem o singură întrebare, fără nuanțe.

Cred că avem nevoie de întrebări un pic mai nuanțate, ca să ieșim din rutina de fiecare zi. Cred că avem nevoie de întrebări care să scoată la suprafață, dacă vreți, și unionismul minții, nu doar unionismul inimii — cel care iese la suprafață atunci când răspunzi la întrebarea pusă de cel care te intervievează: vrei sau nu să te unești cu România.

 Există însă și unionismul minții, care este mult mai important. Este important să vedem și reacția populației la o eventuală unire: cât de agresivă, cât de dură, cât de radical anti-unire este populația Republicii Moldova.

Spun toate aceste lucruri pentru că noi avem o cercetare în acest sens. Dar vă rog să așteptați până pe 27 martie, când vom reveni la Chișinău și vom prezenta public, pentru prima dată, datele unui sondaj care încearcă să fie mai nuanțat apropo de unire.

Cu prilejul zilei de 27 martie organizăm o conferință în care vom prezenta rezultatele și vom face o dezbatere despre unionismul minții și unionismul inimii în Republica Moldova.

Lăsați-mă să nu vă spun prea multe despre acest lucru, să menținem suspansul până atunci. Sper că vom discuta și cu acel prilej.

Nu-mi rămâne decât să transmit gânduri bune cetățenilor Republicii Moldova și să-i invit la întâlnirea din 27 martie 2026 de la Chișinău!

– Vă mulțumim.