La Putna, a fost lansată ediția filologică a Molitfelnicului Sfântului Dosoftei, mitropolitul moldovean care a adus limba română în Biserică

Ediția filologică a Molitfelnicului Sfântului Mitropolit Dosoftei a fost lansată marți în cadrul colocviului anual de la Putna. Demersul a fost inițiat de obștea Mănăstirii și realizat de Centrul de Studii Biblico-Filologice Monumenta linguae Dacoromanorum, al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Potrivit Basilica.ro, inițiativa este justificată prin faptul că aceste două tipărituri nu beneficiau încă de ediţii ştiinţifice de bună calitate, după cum lămurește lingvistul ieșean Eugen Munteanu în prezentarea lucrării.

Publicarea lor este și un gest omagial în contextul celebrării, în luna octombrie, a 400 de ani de la nașterea Sfântului Mitropolit Dosoftei. Operele sunt realizate pe baza originalelor deținute de Biblioteca Mănăstirii Putna: două exemplare din Molitfelnic şi unul din Octoih, singurul existent.

„Cercetătorii de la Centrul de Studii Biblice «Monumenta linguae Dacoromanorum» al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (Iosif Camară, Ana-Veronica Catană-Spenchiu, Maria Moruz şi Mădălina Ungureanu) au acceptat această provocare, cu un entuziasm temperat de cerinţa aproape imperativă a iniţiatorului ca ediția să apară neapărat în anul aniversar 2024, când se împlinesc 400 de ani de la nașterea Sfântului Ierarh Dosoftei. Prin tipărirea într-o ediţie ştiinţifică a Molitfelnicului, idealul unei ediţii complete şi unitare a operei lui Dosoftei începe să prindă contur”, a mărturisit profesorul Eugen Munteanu.

Sfântul Dosoftei (n. 26 octombrie 1624 – d. 13 decembrie 1693) a fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria Moldovei și al întregului spațiu românesc, fiind primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și din cea istorică în românește, primul traducător în română al cărților de slujbă, primul editor din acest spațiu.

Atunci, Moldova se afla la graniţa celor două mari tradiţii și implicit Biserica oscila în folosirea limbii liturgice. Începând cu mitropolitul Dosoftei în Moldova și diaconul Coresi, care a activat atât în Ardeal, cât şi în Ţara Românească, până la mitropolitul Antim Ivireanul – cu toţii şi-au dorit ca poporul să se roage în limba strămoşilor.

Lupta pentru introducerea limbii române în serviciul divin în principatele românești a fost una foarte grea, din cauza opoziției celor două mari biserici, de expresie greacă și slavonă. Cel care a avut curajul să ducă în Sfântul Altar limba română, care nu era una oficializată ca fiind sacră, a fost mitropolitul Moldovei Dosoftei. Iată scria mitropolitul Antim Ivireanul în prefaţa unei cărţi:

„Românii noştri în biserică stau ca boii, neînţelegând ce se citeşte şi ce se cântă şi ies din biserică fără niciun folos, am hotărât a preface cărţile din limba slavonească şi grecească în limba noastră proastă românească, dar a noastră şi a le da la lumină!”.

În 2005, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut pe Mitropolitul Dosoftei în rândul sfinților.