Marele surghiun al românilor basarabeni. Se fac 77 de ani de la cel mai dur și masiv val al deportărilor staliniste dintre Prut și Nistru

Astăzi sunt comemorate victimele deportărilor comuniste. Acum 77 de ani a început cel mai mare surghiun pentru românii dintre Prut și Nistru. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, în urma unor politici criminale puse la cale de regimul sovietic de la Moscova a avut loc cel de-al doilea și cel mai mare val de deportări din proaspăta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, creată pe teritoriul fostei Basarabii românești. În total, aproximativ 11.300 de familii de basarabeni, cu un număr total de peste 36.000 de persoane, fiecare al treilea fiind copil, au fost deportate în regiuni din Siberia, Extremul Orient și Kazahstan.

Operațiunea a avut denumirea codificată „Iug” (Sud), iar scopul acestei ample campanii a fost „curățarea” teritoriului de „chiaburi” și de „elemente periculoase” cu ulterioara colectivizare. Deportările au frânt coloana vertebrală a Basarabiei, printre cei ridicați fiind țărani înstăriți, intelectuali, comercianți, proprietari de terenuri, foști membri ai partidelor din România interbelică etc.

Unul dintre capii locali ai operațiunii a fost generalul Fiodor Tutușkin, pe atunci ministrul de Interne al RSSM, care a început realizarea planului încă din toamna anului 1948. La realizarea campaniei de groază au participat aproximativ 4.500 de persoane din grupuri operative, dintre care majoritatea absolută, aproape 90%, erau trimiși din alte republici ale URSS, 13.774 de soldați și ofițeri ai Ministerului Securității de Stat al RSSM și 24.705 de activiști sovietici și de partid. În total, au fost aproximativ 43 de mii de executori.

Planul prevedea formarea a 30 de eșaloane, cu un număr total de 1.800 de vagoane, dintre care 1.548 erau pentru deportați, iar celelalte pentru pază, infirmieri și soldați. Oamenilor li s-a permis să ia cu ei cantități mici de alimente și haine, iar după deportare, toate bunurile – casele, moșiile, terenurile au fost transmise colhozurilor, iar o parte dintre ele au fost furate sau vândute ilegal.

Atât în procesul de deportare, cât și ulterior, s-au constatat mai multe abuzuri comise de NKVD-iști și securiști, dar și de către activiștii de partid. În pofida unei paze stricte, în mai multe cazuri basarabenii au reușit să evadeze.