Astăzi se împlinesc 41 de ani de la moartea poetului român Nichita Stănescu, cel care a scris unele dintre cele mai frumoase versuri de dragoste și care a făcut parte dintr-o valoroasă generație a neomodernismului românesc.
Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, în Ploieşti, fiind, probabil, singurul poet care poate fi identificat doar după prenume. A fost botezat cu prenumele bunicului dinspre mamă, de origine rusă, Nikita Cereaciukin, originar din Voronej.
A urmat un liceu din Ploiești, iar între 1952 și 1957 a făcut Filologie la București. În 1952, în ultimul an de liceu, Nichita Stănescu s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu. Cei doi aveau să fie şi colegi la Facultatea de Filologie, dar relaţia s-a destrămat după doar un an. Peste 10 ani, la 29 de ani, s-a însurat cu Doina Ciurea. Una dintre marile iubiri a fost însă poeta Gabriela Melinescu, pe care a cunoscut-o în 1964. Relația a durat până în 1970, fără a se însura cu aceasta. În 1978, o întâlneşte pe Dora Tărîţă, cu 23 de ani mai tânără decât el, care-i va inspira creaţia ultimilor ani. Patru ani mai târziu, în iulie 1982, cei doi se căsătoreau, la scurtă vreme poetul înfiind-o pe Mirela, sora mai mică a Dorei.
Nichita Stănescu consuma mult alcool, în specială vodkă, iar în ultimii ani ai vieții o făcea zilnic. Poetul a beneficiat de un tratament coordonat de Ministerul Sănătății, fiindu-i administrate cele mai noi medicamente existente pe plan mondial şi cele mai sofisticate vitamine pentru refacerea ficatului.
În anul 1983, însă, în noaptea de 12 spre 13 decembrie, Nichita Stănescu a ajuns la Institutul Clinic Fundeni, cu dureri insuportabile în zona ficatului şi a murit în urma unui stop cardio-respirator. Poetul nepereche avea doar 50 de ani.
