Germanii marchează în acest weekend 35 de ani de la căderea Zidului Berlinului, un eveniment istoric care a avut loc în zilele de 9 și 10 noiembrie 1989. Această zi a schimbat, la propriu, Europa și, în mod decisiv, soarta germanilor, care s-au reunit după decenii de divizare.
Evenimentul a fost provocat accidental de o declarație a unui oficial din Germania de Est Guenther Schabowski, care, întrebat despre noile reguli de călătorie în Germania de Est, a răspuns că cetățenii pot călători liber în Berlinul de Vest, iar acest anunț neașteptat a dus la o mulțime de est-germani care au luat cu asalt Zidul, fără a mai întâmpina obstacole din partea grănicerilor sau a miliției.
S-a dovedit mai târziu că nu trebuia să facă acest anunţ până în după-amiaza de 10 noiembrie. De asemenea Schabowski ar fi trebuit să spună că est-germanii aveau nevoie de o viză legală pentru a putea călători, dar confuzia sa a fost o adevărată bombă politică.
Regimul Comunist s-a prăbuşit, au urmat alegeri libere, iar statul însuşi s-a dizolvat prin Unificarea Germaniei, în octombrie 1990.
Schabowski şi alţi doi membri ai Biriului Politic au intrat în închisoare pentru rolul pe care l-au avut în uciderea celor care încercaseră să fugă în Vest, escaladând Zidul. Schabowski şi-a acceptat responsabilitatea şi şi-a exprimat regretul.
Amintim, din 1945, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania a început să fie guvernată de cele patru puteri învingătoare, dar izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupaţie franceză, britanică şi americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Tot atunci, în replică, şi zona de ocupaţie sovietică a Berlinului avea să fie proclamată Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul de Est.
Germania Federală s-a dezvoltat ca o ţară capitalistă, o democraţie parlamentară cu o economie susținută de fondurile Planului Marshall, în timp ce Gemania Răsăriteană avea, după modelul sovietic, un guvern autoritar, o economie planificată centalizat şi subvenţionată de stat. Deşi era cea mai prosperă dintre țările socialiste, mulţi dintre cetăţenii Germaniei de Est doreau prosperitatea şi libertatea politică din vest şi în doar câţiva ani, două milioane şi jumătate de est germani au emigrat, între care şi multe mii de profesori, medici, specialişti sau muncitorii calificați.
În 13 august 1961, 45 de kilometri de bariere de sârmă ghimpată şi beton au fost ridicate, în jurul Berlinului Occidental. Autorităţile comuniste voiau să împiedice migraţia cetăţenilor atraşi de prosperitatea și libertatea politică din vestul capitalist.
Timp de două decenii Zidul s-a extins şi fortificat continuu, bariera de sârmă ghimpată a fost înlocuită cu un zid înalt de beton, dublat apoi cu altul ridicat la o distanţă de zeci de metri înspre interior, casele dintre ele au fost demolate, iar locatarii mutaţi. Zidul ajunsese la 155 de kilometri.
Existau doar opt puncte oficiale de trecere a Zidului destinate în mod separat est-germanilor, vest-germanilor şi cetăţenilor altor ţări. Cel mai faimos a fost Checkpoint Charlie, de pe Friedrichstraße, destinat numai personalului aliat şi cetăţenilor altor state.
