Oamenii de știință au reconstituit ADN-ul lui Adolf Hitler. Dictatorul avea o tulburare genetică rară și nu avea origini evreiești

O echipă de cercetători din Marea Britanie a reușit, după aproape 80 de ani, să secvențieze ADN-ul lui Adolf Hitler, dezvăluind informații biologice surprinzătoare despre dictatorul nazist, potrivit The Times. Analiza genetică arată că liderul celui de-al Treilea Reich suferea de sindromul Kallmann, o afecțiune genetică ce împiedică instalarea normală a pubertății și dezvoltarea organelor sexuale.

Concluziile vor fi prezentate în documentarul „Hitler’s DNA: Blueprint of a Dictator”, produs de Channel 4, care infirmă și mitul potrivit căruia Hitler ar fi avut origini evreiești și oferă dovezi că ar fi putut suferi de una sau mai multe tulburări de dezvoltare neurologică ori afecțiuni de sănătate mintală.

Totul a devenit posibil datorită unui fragment de țesătură însângerată decupat de un colonel american în mai 1945, din canapeaua pe care Hitler s-a sinucis. Proba a fost păstrată timp de decenii într-un muzeu din SUA, iar testele ADN au confirmat că sângele îi aparține fără îndoială dictatorului.

Cercetările, coordonate de geneticianul prof. Turi King, cunoscută pentru identificarea rămășițelor lui Richard al III-lea, au scos la iveală detalii genetice care pun într-o nouă lumină biografia și comportamentul lui Hitler.

Analiza ADN arată clar că Hitler suferea de sindromul Kallmann, afecțiune genetică rară care împiedică dezvoltarea normală a organelor sexuale, reduce drastic nivelul de testosterone și poate determina micropenis sau criptorhidie (testicul necoborât).

Documentul medical descoperit în 2015 privind un test din 1923 confirmă că Hitler avea un testicul necoborât. Geneticienii consideră că diagnosticul extins explică dificultățile sale de a forma relații intime, un element surprinzător, dar relevant istoric.

Istoricul Alex J. Kay susține că acest aspect ar putea explica devotamentul obsesiv al lui Hitler pentru politică.

„Este singurul lider nazist fără viață personală reală. Această absență totală a unei lumi intime l-a împins către o dedicare absolută mișcării naziste, iar ascensiunea lor este greu de imaginat fără o figură ca Hitler în frunte.”

Secvențierea ADN respinge categoric vechiul zvon potrivit căruia Hitler ar fi avut un bunic evreu. Analiza confirmă origine austro-germană, așa cum însuși Hitler a cerut genealogilor să demonstreze în epocă. Această descoperire contrazice inclusiv recentul episod din 2022, când ministrul rus de externe Serghei Lavrov a relansat teoria falsă pentru a justifica retorica Moscovei privind „nazificarea” Ucrainei.

Secvențierea a identificat la Hitler un profil genetic cu probabilități ridicate pentru
autism, schizofrenie și tulburare bipolară. Cercetătorii insistă însă că nu se poate pune un diagnostic pe baza poligenelor și că aceste predispoziții nu pot explica comportamentul criminal al dictatorului.

„Genetica lui nu îl scuză. Iar aceste trăsături nu explică antisemitismul sau cruzimea. ADN-ul influențează, dar nu determină.”

Cercetătorii atrag atenția că aceste rezultate nu trebuie folosite pentru stigmatizarea persoanelor cu autism, schizofrenie sau tulburări afective.

„Nu există nicio bază științifică pentru a asocia astfel de diagnostice cu comportamente malefice. Nu poți vedea răul într-un genom”, subliniază profesorul Simon Baron-Cohen, psiholog de renume de la Cambridge.

Istoricii consideră că Hitler a fost produsul unei combinații de factori, printre care
predispoziții genetice, abuzuri suferite în copilărie, traume din Primul Război Mondial, climatul social, economic și politic al Germaniei interbelice.

Cercetătorii subliniază însă că aceste rezultate nu trebuie folosite pentru a stigmatiza persoanele care au aceleași afecțiuni genetice.

„Comportamentul nu este niciodată 100% genetic”, a explicat psihologul profesor Sir Simon Baron-Cohen.

„Asocierea cruzimii extreme a lui Hitler cu aceste diagnostice riscă să stigmatizeze oamenii care trăiesc cu ele, mai ales că majoritatea lor nu sunt nici violenți, nici cruzi, ci dimpotrivă”, a mai punctat el.

Rezultatele, obținute dintr-o singură pată de sânge de pe o canapea veche de 80 de ani, reprezintă o premieră absolută. Totodată, ele arată cât de complicat este rolul geneticii în construcția personalității umane.

„Mulți privesc ADN-ul ca pe o soluție miraculoasă, capabilă să explice orice. În realitate, genetica nu este deterministă. ADN-ul reprezintă doar o parte din puzzle-ul identității unei persoane… Răul nu poate fi citit într-un genom”, a conchis Turi King.