Deci, este oficial: ofensiva Ucrainei s-a încheiat cu un eșec, o spune chiar generalul Zalujnîi. Între timp, pe la comentatorii și analiștii români ofensiva ucraineană mergea victorios înainte, dar nu-i asta o problemă, se repliază ei din cuvinte.
Nu știm exact cât a costat acest eșec, în vieți omenești și bani, dar cel mai probabil este vorba de ceva enorm. Recunoașterea eșecului ofensivei ucrainene marchează un eșec strategic, mecanismul „vesticii dau bani, armament și muniții, ucrainenii îi înfrâng pe ruși” nu funcționează. Vorba lui Lenin: ce-i de făcut?
Avem varianta cantitativă: mai mulți bani, mai mult armament, mai multe muniții pentru ucraineni și mai încercăm o dată la anul, asta după ce va trece încă o iarnă sub rachete.
Doar că aici s-ar putea să apară o mică problemă semnalată de mai multă vreme: nu prea mai sunt ucraineni care să folosească și mai multe arme trimise de vestici. A doua problemă ar fi că nici vesticii nu pot trimite mai mult din toate cele, nu le au sau vor să le păstreze pentru propria apărare, presiunea pe propriile bugete e prea mare etc. Deci, ce-i de făcut?
Ar exista varianta înghețării conflictului („soluția coreeană”) – dar aici trebuie să fie și rușii de acord cu ideea asta, măcar la nivel practic dacă nu în mod explicit. Or, Moscova nu a anunțat încă o modificare a viziunii față de Ucraina. În plus, armata rusă desfășoară în continuare operațiuni ofensive în Ucraina, vor în continuare să cucerească teritorii.
Ajutorul vestic pentru Ucraina va trebui să continue, pentru a permite Kievului să se apere măcar, dacă nu să-și elibereze teritoriile. Rămâne deschisă întrebarea: cât timp mai pot susține vesticii Ucraina?
Autor: George Damian
