REFLECȚII | Părintele Savatie Baștovoi: Genialitatea nu se învață, de aceea toți învățații de rând o urăsc

Toți oamenii pot învăța tot ce se poate învăța. Generalizarea învățământului obligatoriu o demonstrează cu prisosință. Ceea ce acum două-trei sute de ani era o excepție, astăzi a devenit normă. Și nu pentru că lumea a evoluat, ci pentru că alte lucruri au devenit normă.

Însă, dincolo de sistemul obligatoriu de învățământ, nivelul de inteligență și abilități nu a crescut. Setul de cunoștințe predate majorității, precum și mecanismele prin care se face predarea, slujesc doar sistemului și prea puțin persoanei. Putem afirma cu încredintare că învățământul are mai degrabă scop de prostire, decât de luminare.

Faptul că mulți dintre geniile din medicină, artă sau inginerie provin din țărani, fiind ei prima generație de intelectuali dintr-un șir lung de oameni nepreocupați de cercetare, este un argument cum că toți oamenii pot învăța orice prin perseverență.

Perseverența este calitatea cea mai importantă în învățare, mai importantă chiar și decât talentul nativ. Datorită acestei singure calități unii elevi/studenți cunosc mai mult și mai bine, pentru că, atât în rândul celor talentați, cât și a celor mai puțin talentați, nepăsarea și perseverența fac ca roadele să fie diferite.

Am putea spune că perseverența este drojdia fără de care talentul nu ajunge să crească.

Pricinile pentru care unii oameni sunt mai perseverenți decât alții, sunt diferite. Cert este că cineva lipsit de talent care perseverează poate ajunge mai priceput decât un leneș talentat. Însă atunci când talentul se îngemănează cu perseverența, avem cazuri de genialitate.

Genialitatea nu se învață, de aceea toți învățații de rând o urăsc. Acesta este motivul pentru care un Brâncuși, un Eugen Doga sau Leon Dănăilă nu au parte de cinstea cuvenită între contemporani. Pentru că oamenii pot învăța tot ce se poate învăța, dar genialitatea nu.

Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi