Now Reading: REFLECȚII | Părintele Savatie: Iluzia majorității este presiunea cel mai greu de suportat de sufletul supus covertirii la o nouă ideologie
- 01
REFLECȚII | Părintele Savatie: Iluzia majorității este presiunea cel mai greu de suportat de sufletul supus covertirii la o nouă ideologie
REFLECȚII | Părintele Savatie: Iluzia majorității este presiunea cel mai greu de suportat de sufletul supus covertirii la o nouă ideologie
Mintea și emoțiile omului nu sunt ceva circumcis de propriul trup. Gândurile și emoțiile noastre nu doar că se revarsă înafară, ci se amestecă cu gândurile și emoțiile altor oameni, creând un dute-vino între noi și ceilalți aidoma fenomenului vaselor comunicante.
Oferim ceva din noi și preluăm mai mult din ceilalți. Luăm mai mult, pentru că ei sunt mulți și oferim mai puțin, pentru că suntem doar unul.
Manipularea nu este altceva decât strecurarea unei idei în mijlocul mulțimii care se poartă obsesiv din gură în gură și din minte în minte până când devine o idee comună, proprie, ceva ce se identifică cu ființa ta, aruncând afară adevăratele tale convingeri. Manipulearea este ca oul de cuc plasat să fie clocit în cuibul minții – odată ieșit, puiul intrus îi aruncă afară pe cei autentici, acaparând cu totul pasărea pe care o parazitează.
Astfel, părerile, aspirațiile și credințele noastre slăbesc încetul cu încetul, iar noi devenim asemenea mulțimii cu care trăim. „Cu cel cuvios cuvios vei fi, și cu cel îndărătnic te vei îndărătnici” (Psalm 17, 28), ne asigură prorocul David; iar apostolul Pavel ne avertiza că „prieteșugurile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15, 34).
Primim în noi gândurile străine pe măsură ce ne golim de propriile opinii, renunțăm la propriile convingeri și ne pierdem credința. Cu cât masa de oameni în care suntem plasați este mai mare, cu atât fenomenul reeducării noastre are loc mai repede. Iluzia majorității este presiunea cel mai greu de suportat de sufletul supus covertirii la o nouă ideologie. De aceea ultimul argument adus celor nesupuși nu este de natură calitativă, ci doar cantitativă: „toți fac așa”, „toți au trecut”, „toată lumea bună / civilizată / liberă” ș.a.m.d.
Îndemnul lui Hristos și al sinților de a ieși din lume, de a nu merge în sfatul necredincioșilor, de a nu petrece timp cu ereticii nu se face pentru că există undeva niște argumente ascunse care ne vor zdruncina credința, ci pentru că duhul diluat al oamenilor slabi ne poate contamina și pe noi. Iar duhul slab, deși vorbește parcă în aceleași cuvinte, totuși puterea lui nu mai mișcă pe nimeni.
Pentru că oricine poate învăța orice învățătură, care nu se va lua de la el, dar duhul stăpânitor, duhul adevărului, nimeni nu ni-l mai poate da, după ce îl pierdem, decât numai Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu Se amestecă cu duhul lumii acesteia care mișcă mulțimile în rătăcirea lor.
Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi
