SCURT PE DOI | Aberația, ca politică de stat. Hajder, dacă tăceai, ecologist rămâneai

În loc să-și relaxeze bicepșii, așa cum îi sugeram, și să recunoască faptul că a făcut exces de zel, în pădure, când amenința că va trimite poliția în gospodăriile oamenilor să verifice facturile pentru lemne, ministrul Hajder recidivează din nou.

Ne spune mai nou că ceeea ce a spus chiar el cu gura lui nu-i adevărat cică. „Aberații”, așa a calificat acesta observațiile celor care au făcut trimitere la propria-i declarație, sugerându-i să se potolească.

Admit că omul, mai ales cel îndrăgostit de reflecția-i din oglindă, poate scăpa uneori câte-o vorbă din torbă, în goană după atenție. Se mai întâmplă. Dar, dacă are un minim bun-simț, el revine cu clarificări, cu precizări. Nu cu alte amenințări și insulte.

Dacă ai spus o aberație, nu-i mai acuzi pe cei ce te acuză, că repetă aberația, citându-te. E aberant cumva.

De fapt, aberațiile sunt cam la ordinea zilei, în cazul guvernării PAS, cel puțin în comunicarea publică. Cum aberantă e și lupta lor cu „dezinformarea” și „războiul cognitiv”.

Și drama noastră, a tuturor, e că ei nici măcar nu conștientizează asta. Vrei nu vrei, îți vine în minte vechea și înțeleapta vorbă populară: „prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”.

Loading Next Post...
Urmărește-ne
Search
Loading

Signing-in 3 seconds...

Signing-up 3 seconds...