Se fac 88 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, regizorul basarabean de talie internațională

Acum 88 de ani, în satul Clocușna, județul Hotin, România, se năștea actorul, regizorul, poetul și prozatorul Emil Loteanu, cel care, mai târziu, era să fie unul dintre cei mai apreciați regizori de film și de teatru din Uniunea Sovietică, cu o faimă la nivel internațional.

Născut în nordul Basarabiei, în toamna anului 1936, și-a făcut studiile, fiind copil, în Rădăuți, după care la cunoscutul Liceu „Sfântul Sava” din București. La vârsta de 16 ani, după câțiva ani de la moartea tatălui său, Vladimir, trece Prutul, rudele sale, inclusiv mama sa, Tatiana, și fratele său, Marcel, rămânând în România, cu care era să se revadă peste ani.

În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic „Pușkin” din Chișinău, actualul Teatru „Mihai Eminescu”. A făcut cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă și de regie la Institutul de Cinematografie de la Moscova, pe care l-a absolvit în 1962. Imediat după asta a fost angajat la vestitul studio „Moldova-Film”, iar în perioada 1973-1983 a lucrat ca regizor la studioul „Mosfilm” din Moscova.

În 1985 a revenit la Chișinău, deținând în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie. Emil Loteanu a fondat „Asociația experimentală de creație Phoenix-M”, revista de teatru și film „Lanterna Magică”, fiind și autorul emisiunii televizate „Se caută o stea”. De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău. Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu pot fi amintiți Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu.

Este autorul a numeroase filme și scurtmetraje prezentate la aproximativ 50 de festivaluri și retrospective cinematografice în numeroase orașe ale lumi: Buenos Aires, Baltimore, Budapesta, Helsinki, Tokio, Londra, Montreal, Paris, Roma, Rio de Janeiro, precum și toate republicile fostei URSS. Printre aceste pelicule se numără: „Poienile roșii” (1966),  „Lăutarii” (1971), ”O dramă la vânătoare”, „Romii de aur ai Moscovei”, „Șatra” sau „O șatră urcă la cer” (1975), „Gingașa și tandra mea fiară” (1978), „Anna Pavlova” (1983), „Luceafărul”(1986).

A fost distins cu „Ordinul Republicii”, iar în anul 2001 – cu premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București. A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.

Emil Loteanu s-a stins din viață la 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei.