Sfânta Teodora de la Sihla, prima româncă trecută în rândul sfinților, este cinstită astăzi de Biserica Ortodoxă Română

În data de 7 august, Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, una dintre cele mai iubite sfinte din istoria Moldovei și prima femeie de neam românesc canonizată. Astfel, în mănăstirile și bisericile din toată țara se oficiază Liturghii speciale, iar în unele locuri sunt organizate procesiuni cu icoana sfintei, semn de omagiu și recunoștință din partea credincioșilor.

Sfânta Teodora s-a născut în a doua jumătate a secolului al 17-lea în satul Vânători-Neamț, din județul Neamț din regiunea Moldovei. Deși căsătorită împotriva voinței sale, a dorit din tinerețe să urmeze o viață curată, închinată lui Hristos. După ce și-a convins soțul să o lase să se retragă la o mănăstire, ea însăși a intrat în viața monahală la Schitul Vărzărești-Vrancea. A trăit o perioadă în munții Vrancei, iar apoi, după distrugerea schitului de către turci, s-a retras în pădurile adânci ale Neamțului, în preajma schiturilor Sihăstria și Sihla.

Aici, în izolare deplină, a dus o viață de asceză și rugăciune, trăind într-o peșteră și hrănindu-se doar cu ce găsea în natură. Legenda spune că a fost hrănită de păsări și ocrotită în chip minunat de Dumnezeu. A dobândit darul rugăciunii neîncetate și al facerii de minuni, devenind cunoscută ca o pustnică sfântă încă din timpul vieții. A trecut la Domnul în peștera sa, unde a și fost înmormântată.

Mai târziu, moaștele sale au fost descoperite și păstrate cu evlavie, fiind astăzi adăpostite la Lavra Pecerska din Kiev. În anul 1992, Sfânta Teodora de la Sihla a fost canonizată oficial de Biserica Ortodoxă Română, fiind înscrisă în calendarul creștin-ortodox cu zi de prăznuire pe 7 august.

Sfânta Teodora de la Sihla rămâne o figură luminoasă a spiritualității românești, fiind cinstită mai ales ca ocrotitoare a monahiilor, a celor ce duc o viață retrasă, dar și a tuturor credincioșilor care caută pacea inimii și apropierea de Dumnezeu.