SFATURI DUHOVNICEȘTI | Părintele Savatie: Tema zilei de mâine este expresia credinței sau a necredinței în Scripturi

Dacă Evanghelia trezește în noi semeție, în loc să ne smerească, înseamnă că suferim de sindromul lui Adam: îndreptățirea de sine.

Atunci când o poruncă, un îndemn al lui Hristos ne par peste puteri (iar ele sunt peste puteri), nu trebuie să ne căutăm scuze care ar îndreptăți slăbiciunea noastră, ci să zicem: „cred, Doamne, ajută necredinței mele!” Hristos primește și pe războinic, și pe desfrânată, și pe vameșul înșelător doar pentru smerenie, dar respinge pe fariseul și pe tânărul bogat care au păzit legile, dar s-au înfumurat.

Referitor la discuția de ieri despre negrija zilei de mâine, pentru care unii s-au semețit, punând asigurările sociale în locul Evangheliei sau considerându-le o lucrare dumnezeiască, aduc câteva lămuriri.

Tema zilei de mâine este expresia credinței sau a necredinței în Scripturi. În timpul trecerii prin pustie, când Dumnezeu a plouat cu prepelițe și mană peste poporul cârtitor, a fost și porunca de a nu păstra pe a doua zi nimic. Unii au pus mană deoparte, dar ea a făcut viermi. Această faptă atât de omenească, aceea de a păstra puțină mâncare pe a doua zi, a fost socotită de Dumnezeu ca lipsă de credință, ba chiar ca un afront adus lui Dumnezeu. Zeci de mii de iudei au fost uciși atunci de mânia lui Dumnezeu pentru că s-au temut mai mult de ziua de mâine decît de Ziditorul a toate.

Dacă nu suntem ca apostolii care flămânzeau, că au rupt spice pe cale să mănânce, iar altă dată aflăm că aveau doar cinci turte pentru 13 bărbați; dacă nu suntem măcar la nivelul sandalelor sfinților, măcar să nu ne semețim, sucind cuvintele, căutând a ne atribui virtuți care nu sunt virtuți.

Evanghelia e dată pentru a ne smeri, nu pentru a ne semeți. Duhul creștin se umple de evlavie în fața virtuților altora, nu se aprinde de invidie și batjocoră, nesocotind până și pe începătorul negrijii, Cel ce nu avea nici acoperiș unde să-Și plece capul, Fiul Omului, Mântuitorul nostru.

Nimic nu este mai păgubos decât îndreptățirea de sine care l-a pierdut pe Adam, căci din aceasta se naște hula de Dumnezeu și toată răutatea și obrăznicia care strică dragostea și ne face nesuferiți pentru semeni.

Autor: Ieromonah Savatie Baștovoi