SUA publică noua Strategie Națională de Apărare. Prioritatea este descurajarea Chinei. Rusia, calificată drept „amenințare gestionabilă”

Statele Unite au publicat noua Strategie Națională de Apărare pentru 2026, document prezentat de Departamentul Apărării al SUA la 23 ianuarie, care marchează o reconfigurare majoră a priorităților militare americane și vine să completeze Strategia de Securitate Națională de luna trecută.

Accentul cade pe apărarea teritoriului național și pe descurajarea Chinei, în paralel cu o implicare mai limitată a Washingtonului în securitatea aliaților, inclusiv în Europa. Rusia este văzută ca o amenințare, dar nu una existențială care să nu poată să fie gestionată de europeni.

Noua strategie renunță la referințele privind schimbările climatice, prezente în documentele din perioada administrației anterioare, și mută centrul de greutate spre emisfera vestică și America Latină. Pentagonul anunță intenția de a „restabili” dominația militară a SUA în regiune pentru protejarea teritoriului american și a accesului la zone strategice.

Documentul menționează explicit Canalul Panama, Golful Americii și Groenlanda ca puncte de interes vital și face trimitere directă la doctrina Monroe, avertizând că statele care nu respectă cerințele SUA pot fi vizate de acțiuni „punctuale și decisive”. Administrația Donald Trump califică această abordare drept un „corolar Trump” la doctrina Monroe, invocând precedente recente, inclusiv operațiunea „Absolute Resolve”, de capturare a președintelui venezuelean Nicolas Maduro.

China este identificată drept provocarea centrală a competiției strategice pe termen lung. Washingtonul afirmă că nu urmărește un conflict direct sau accidental cu Beijingul, motiv pentru care intenționează să mențină și să extindă canalele de comunicare militară cu Armata Populară de Eliberare.

În același timp, strategia subliniază că SUA evaluează „realist” ritmul și amploarea consolidării militare chineze și insistă asupra negocierilor „din poziție de forță”. Obiectivul declarat nu este dominarea sau umilirea Chinei, ci prevenirea oricărei tentative de a submina poziția SUA sau a aliaților săi.

Rusia este descrisă ca un risc persistent, dar controlabil, în special pentru flancul estic al NATO. Deși Moscova deține cel mai mare arsenal nuclear din lume și continuă modernizarea acestuia, documentul evidențiază superioritatea economică și demografică a statelor europene membre NATO.

Potrivit strategiei, economiile europene – inclusiv cea a Germaniei, singură, mai mare decât economia Rusiei – oferă Alianței un potențial militar net superior. În acest context, SUA notează angajamentele aliaților de a crește cheltuielile de apărare la un standard global de 5% din PIB, dintre care 3,5% pentru capabilități militare directe.

Strategia afirmă explicit că Europa trebuie să preia rolul principal în apărarea Ucrainei. Washingtonul consideră că securitatea continentului european este, în primul rând, responsabilitatea statelor europene, SUA urmând să ofere un sprijin important, dar mai limitat.

Documentul reia poziția Casei Albe potrivit căreia războiul din Ucraina trebuie să se încheie, însă liderii europeni sunt chemați să conducă acest efort, inclusiv prin asumarea apărării convenționale a Europei.

În Orientul Mijlociu, strategia reafirmă că Iranul nu trebuie să obțină arma nucleară și susține că lovituri anterioare ale SUA au afectat decisiv programul nuclear iranian. Deși Teheranul și aliații săi regionali sunt descriși drept slăbiți, ei rămân periculoși și capabili să-și reconstruiască potențialul militar.

Israel este prezentat drept un aliat-cheie, capabil să se apere autonom, cu sprijin limitat din partea Washingtonului. SUA anunță că vor continua să consolideze capacitățile de apărare ale Israelului și să folosească acest parteneriat pentru promovarea intereselor americane în regiune.