Now Reading: Victoria ce a pecetluit independența Țării Românești. Acum 696 de ani, Basarab I zdrobea oastea regelui Ungariei la Posada
- 01
Victoria ce a pecetluit independența Țării Românești. Acum 696 de ani, Basarab I zdrobea oastea regelui Ungariei la Posada
Victoria ce a pecetluit independența Țării Românești. Acum 696 de ani, Basarab I zdrobea oastea regelui Ungariei la Posada
Astăzi se împlinesc 696 de ani de la una dintre cele mai importante victorii militare din istoria medievală a românilor. Desfășurată între 9 și 12 noiembrie 1330, Bătălia de la Posada a consfințit independența Țării Românești față de Regatul Ungariei și a consolidat autoritatea voievodului Basarab I, considerat întemeietorul statului medieval muntean. Înfruntarea a rămas în istorie drept o izbândă remarcabilă a unei oști mai puțin numeroase, care a reușit să învingă armata regelui ungar Carol Robert de Anjou folosindu-se de cunoașterea terenului și de o strategie militară ingenioasă.
Originile conflictului datează din primele decenii ale secolului al XIV-lea, când Țara Românească își consolida autonomia sub conducerea lui Basarab I. Deși în 1324, în urma unor negocieri cu reprezentanții regelui Ungariei, între cele două formațiuni politice a fost restabilită pacea, relațiile au rămas tensionate. Basarab acceptase formal o relație de vasalitate față de coroana ungară, însă nu renunțase la controlul asupra teritoriilor sale, inclusiv asupra cetății Severinului.
Tensiunile s-au amplificat în vara anului 1330, după înfrângerea țarului bulgar Mihail Șișman de către sârbi, în Bătălia de la Velbujd. Schimbarea echilibrului de putere din Balcani l-a determinat pe Carol Robert de Anjou să încerce să-și reafirme autoritatea asupra teritoriilor de la sud de Carpați și să înlăture autonomia lui Basarab I.
În septembrie 1330, regele Ungariei a pornit o expediție militară împotriva Țării Românești, reușind să ocupe cetatea Severinului. În fața superiorității militare a adversarului, Basarab a încercat să evite confruntarea directă și i-a trimis regelui o solie cu o ofertă de pace. Voievodul se declara dispus să renunțe la Severin și la teritoriile aferente, să recunoască suzeranitatea regelui Ungariei și să achite o răscumpărare de 7.000 de mărci de argint.
Încrezător în superioritatea armatei sale, Carol Robert a respins oferta și și-a continuat înaintarea spre Curtea de Argeș, reședința voievodului. Oastea ungară a traversat însă un teritoriu pustiit de localnici, întâmpinând dificultăți de aprovizionare și fiind tot mai afectată de oboseală. Nici încercarea de a obține o victorie prin asedierea reședinței domnești nu a avut succes. În cele din urmă, regele a ridicat asediul și a decis retragerea spre Transilvania.
Această retragere avea să se transforme într-unul dintre cele mai mari dezastre militare ale Regatului Ungariei din acea perioadă. Basarab I a profitat de terenul muntos și de dificultățile de deplasare ale armatei adverse, pregătind o ambuscadă într-un defileu îngust, cunoscut în izvoarele istorice sub numele de Posada.
Locul exact al confruntării nu a fost identificat cu certitudine nici până astăzi. Istoricii au avansat mai multe ipoteze privind amplasarea defileului, printre zonele luate în calcul numărându-se trecători montane din actualele județe Vâlcea și Argeș. Cert este că relieful accidentat, versanții împăduriți și spațiul restrâns au oferit oștirii lui Basarab un avantaj decisiv.
Timp de patru zile, între 9 și 12 noiembrie 1330, oastea ungară a fost atacată din poziții dominante de luptătorii români. Surprinse într-un spațiu în care cavaleria grea nu putea manevra, trupele regelui au devenit vulnerabile în fața atacurilor cu săgeți și a loviturilor lansate de pe versanți. Superioritatea numerică și echipamentul militar al ungurilor nu au mai putut compensa dezavantajul terenului.
Dimensiunea înfrângerii a fost devastatoare. Potrivit relatării din Cronica Pictată de la Viena, regele Carol Robert a reușit să scape cu mare dificultate, supraviețuind deghizat în hainele unuia dintre oamenii săi credincioși, pentru a nu fi recunoscut de urmăritori. O mare parte a armatei sale a fost nimicită, iar expediția militară s-a încheiat cu un eșec răsunător.
Victoria de la Posada a avut consecințe care au depășit cu mult rezultatul unei confruntări militare. Prin înfrângerea armatei regelui Ungariei, Basarab I a înlăturat pretențiile de dominație ale coroanei ungare și a consolidat independența de facto a Țării Românești. Voievodul și-a întărit, totodată, poziția în regiune, iar statul medieval muntean a putut să-și continue dezvoltarea politică și instituțională fără tutela directă a Ungariei.
În deceniile următoare, Țara Românească avea să devină un actor tot mai important în politica Europei de Sud-Est, stabilind relații diplomatice și alianțe cu puterile balcanice și cu Imperiul Bizantin. În timpul urmașilor lui Basarab I, statul și-a consolidat instituțiile, iar în 1359, prin transferarea sediului mitropolitan la Argeș, a făcut un nou pas important în organizarea sa bisericească.
Bătălia de la Posada este considerată unul dintre momentele fondatoare ale statalității medievale românești. Victoria lui Basarab I a demonstrat că independența unui stat nu se câștigă doar prin forța armelor, ci și prin inteligență strategică, cunoașterea terenului și capacitatea de a transforma slăbiciunile adversarului în propriile avantaje. La aproape șapte secole distanță, confruntarea din noiembrie 1330 rămâne una dintre cele mai importante izbânzi militare din istoria românilor.
