VIDEO | 83 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, când peste 3000 de români bucovineni au fost uciși cu bestialitate de călăii sovietici

Zi de doliu pentru români. Astăzi se împlinesc 83 de ani de la una dintre cele mai mari drame pe care au trăit-o românii din Bucovina, ruptă din trupul țării și anexată la Uniunea Sovietică. Peste trei mii oameni – bărbați, femei, bătrâni, copii – au fost omorâți cu cruzime în timp ce încercau să ajungă în România. Masacrul de la Fântâna Albă, numit de istorici „Katînul românesc” a avut loc la 1 aprilie 1941.

Totul a pornit de la un zvon lansat deliberat de NKVD (securitatea sovietică), potrivit căruia, autoritățile comuniste le-ar fi permis cetățenilor care vor să plece în România să treacă granița. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița însă, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici au început să tragă în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

Ulteior, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.

După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.

În data de 12 aprilie 2011, Parlamentul României a decretat ziua de 1 aprilie drept Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Urmăriți mai jos un material video realizat de jurnaliștii Mihai Grosu și Dumitru Storoj, în colaborare cu președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Rauț, publicat de de agenția de presă a românilor din Cernăuți, BucPress.