VIDEO | Episcopul Veniamin, despre drama românilor din regiunea Odesa: Sunt asimilați forțat și se tem să-și afirme identitatea

Românii din sudul Basarabiei, aflat în prezent în componența Ucrainei, trec printr-un proces accentuat de asimilare și trăiesc într-un climat de teamă, în special în contextul războiului din țara vecină. Despre acest lucru a vorbit Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, în cadrul emisiunii Contrasens, realizată de portalul ZIUA.

Ierarhul Mitropoliei Basarabiei a spus că a vizitat de mai multe ori localitățile românești din regiunea Odesa, în virtutea faptului că Episcopia Basarabiei de Sud a înființat parohii în această zonă.

„Dacă mergeți la Izmail, Reni sau în alte orașe și sate din zonă, veți vedea multe case construite în perioada interbelică. Având două parohii înființate acolo, una la Camâșov (Hagi-Curda) și alta la Reni, am vizitat frecvent Izmailul, Cetatea Albă și Chilia. Am intrat în legătură cu membri ai asociațiilor și cu reprezentanți ai comunităților, care se numesc „moldoveni”, spre deosebire de cei din Cernăuți, din cauza propagandei sovietice care i-a divizat” a povestit PS Veniamin.

Dar, spune părintele episcop, identitatea românească a acestor oameni este din ce în ce mai diluată.

„Au ajuns să fie deznaționalizați sau asimilați într-o asemenea măsură încât aproape că nu-și mai recunosc originile. Trebuie să lucrăm la acest lucru, pentru că dacă nu avem rădăcini, nu avem nici perspectivă. Dacă pierdem legătura cu trecutul și cu cei care au construit lucruri valoroase în perioada interbelică, pierdem tot”, a explicat PS Veniamin.

Deznaționalizare prin ucrainizare forțată

Episcopul Basarabiei de Sud a subliniat că închiderea școlilor cu predare în limba română, introducerea obligativității limbii ucrainene și restricțiile privind folosirea limbii materne dus la ucrainizarea forată a acestei populații.

„Am constatat că este mult de lucru pentru păstrarea valorilor identitare. La pierderea curajului a contribuit și reorganizarea administrativ-teritorială, închiderea școlilor cu predare în limba română, introducerea obligativității predării în limba ucraineană și chiar impunerea utilizării acesteia în pauze. Toate acestea duc la ucrainizarea populației”.

În același timp, el a remarcat lipsa de reciprocitate față de modul în care România tratează minoritatea ucraineană.

„În spațiul românesc există deschidere pentru minorități, însă în Ucraina lucrurile sunt diferite. Înțeleg contextul războiului și tensiunile existente, dar nu putem ignora faptul că românii au ajutat Ucraina, au primit refugiați, au oferit sprijin încă din primele zile ale conflictului. Cu toate acestea, există o anumită reticență și lipsă de deschidere față de promovarea valorilor identitare românești. Totuși, după vizita președintelui Ucrainei la București și după semnarea unor acorduri, inclusiv privind limba română și marcarea zilei de 31 august, se observă o ușoară deschidere”, a menționat ierarhul.

Românii, lipsiți și de reprezentarea locală

Mai mult, spune PS Veniamin, reorganizarea administrativă a dus la pierderea autonomiei în satele românești, odată cu mutarea centrelor administrative în localități ucrainești:

„Reorganizarea administrativă a dus la mutarea centrelor din satele românești, ceea ce înseamnă pierderea autonomiei. Înainte, existau primari care îi reprezentau și puteau lupta pentru drepturile comunității. Acum, au rămas doar profesorii și câțiva reprezentanți ai unor asociații, insuficienți pentru a susține cauza identitară”.

Ierarhul a mai atras atenția că unele localități din zonă, cândva curat românești, au ajuns să fie atribuite altor grupuri etnice.

„S-a ajuns ca Izmailul, cândva oraș românesc, să fie declarat oraș bulgăresc. În multe locuri se evită păstrarea limbii române, a culturii și a tradițiilor, acestea supraviețuind doar la nivel local.”

„Se tem să vorbească, să nu fie luați pe front”

Un alt aspect semnalat este climatul de teamă în care trăiesc românii din zonă.

„Contextul rămâne dificil. Mulți evită să se expună, de teamă că ar putea fi trimiși pe front sau sancționați dacă sunt prea vocali”, a atras atenția ierarnul.

Cu toate acestea, spune episcopul, există și unele semne de deschidere, în ultima vreme.

„După vizita președintelui Ucrainei la București și după semnarea unor acorduri, inclusiv privind limba română și marcarea zilei de 31 august, se observă o ușoară deschidere. Recent, deputatul Moiseev a participat la o întâlnire la Odesa, unde s-au discutat idei pentru organizarea Zilei Limbii Române, cu implicarea administrației locale. Scopul este de a organiza un eveniment reprezentativ, care să le ofere românilor mai mult curaj”.