
Anul 1945. Europa este ruinată de război, iar Basarabia şi alte câteva regiuni ale URSS sunt lovite de o secetă cumplită. În pofida calamităţii naturale, regimul sovietic de ocupatie a colectat forţat de la ţărani cerealele şi anumite produse alimentare, lăsându-i fără o bucată de pâine.
Colectarea forţată a cerealelor a provocat o foamete cumplită în Basarabia, care a lovit în toţi, indiferent de etnia sau limba vorbită. Victime ale înfometării au fost şi bulgarii, şi găgăuzii.
„În timpul foametei, în Avdarma, potrivit documentelor, au murit 600 de oameni”, povestește Ignat Cazmalî, istoric, Avdarma, Autonomia Găgăuză.
„Prin mahala, numai case pustiite, oamenii din ele au murit unul după altul … sau împreună… Fratele tatălui meu cu toți cei ai săi, 9 suflete, au murit pe rând, i-au dus la cimitir pe scara de la pod. Trecea o căruță prin sat și-i strângea pe cei fără scăpare”, își aduce aminte Axinia Kîrma, Avdarma, Autonomia Găgăuză.
27 februarie 1947. Ministerul Securităţii de Stat al RSSM. Strict secret. Despre situaţia din raioanele Congaz şi Ceadâr – Lunga.
„Starea de lucruri în aceste raioane ar trebui calificată ca o calamitate naţională – foamete în masă. Din cauza lipsei ajutorului alimentar şi a asistenţei medicale în timp util, dinamica mortalităţii, cauzată de distrofie, nu scade. Un procent mare de mortalitate cade pe seama populaţiei nevoiaşe, mai ales a bărbaţilor între 20 şi 45 de ani. Populaţia foloseşte în mâncare carne de câini, de pisici, hoituri de animale, e răspândit canibalismul.”
„În copilările îl întrebam permanen pe tata: de ce Ivan are bunic, de ce Petru are bunic, de ce Tudor are bunic, dar eu nu am? Tata răspundea: a murit de foame. Dar eu nu înțelegeam, eram mic, cum poţi să mori de foame? Cum adică erau flămânzi? Ei nu lucrau? Au murit pentru că munceau”, susține Ignat Cazmalî.
Foametea din anii 1946–1947 a fost provocată în mod artificial de regimul sovietic. Scopul Moscovei era să bage frica în oameni, să accelereze procesul de sovietizare a Basarabiei și să urgenteze crearea colhozurilor.
În timpul foametei au fost înregistrate oficial aproximativ 400 mii de cazuri de distrofie şi aproximativ 200 de cazuri de canibalism, iar peste 250 de mii de oameni au murit, ceea ce reprezintă 10% din populaţie.