27 iunie 1940. Moscova îi transmite Bucureştiului a doua notă ultimativă prin care îi cere să evacueze Basarabia şi Nordul Bucovinei în termen de patru zile. Termenul limită fixat era 2 iulie, ora 14:00. Pentru a evita războiul, România acceptă ultimatumul, dar solicită 8 zile pentru a retrage armata şi administraţia. Evacuarea era complicată din cauza ploilor abundente care au distrus drumurile.
„Distanţa foarte mare, imaginaţi-vă, de la Nistru până la Prut. Soldatul român, ca şi alţii de fapt, transportau tot echipamentul în spate şi evacuarea trebuia să aibă loc în coloană, pe jos, povestește Ion Șilcanu, doctor habilitat, profesor universitar.
Moscova a refuzat solicitarea Bucureştiului. Între timp, la Odesa, delegaţiile celor două ţări au stabilit modul în care armata română se va retrage, iar cea sovietică va înainta.
„Au fost stabilite chiar nişte aliniamente speciale: aha, până la data de 29 iunie vom ajunge pe linia ceea, până la data de 30 iunie, pe linia ceea, aşa, treptat, încât în cele cinci zile să se ajungă la Prut, notează Șișcanu.
Moscova, însă, nu a respectat niciun angajament. Au existat numeroase cazuri când armata sovietică a deschis focul asupra grănicerilor români, iar trupele române în retragere au fost atacate, provocând şi morţi. Ruşii au mai promis că nu vor trece Nistrul înainte de ora 14:00.
„În noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, grănicerii sovietici au încercat să treacă Nistrul cu bărcile în sectorul localităţii Corman, judeţul Hotin […] După 15 minute de luptă, plutele sovietice au fost distruse. De partea română a fost omorât şeful pichetului.”
Sursa: „Dezmembrarea României – Exodul din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa”; Studiu îngrijit de Mihai Taşcă
Un caz similar a avut loc în aceeaşi noapte, în sectorul pichetului Moldova din Bucovina. Şi acolo, înainte de cedarea oficială a Basarabiei, sovieticii au încercat să ajungă pe malul drept al Nistrului.
„Sub focul puternic al pichetului, toate bărcile au fost scufundate, iar cei 40 – 50 de atacatori şi-au găsit moartea în Nistru.”
Sursa: „Dezmembrarea României – Exodul din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa”; Studiu îngrijit de Mihai Taşcă
Iar comisarii şi politrucii sovietici instigau populaţia împotriva armatei române.
„Prin centre, de exemplu, Străşeni, în special, Călăraşi şi Ungheni, pe căile ferate, da, prin care se retrăgeau ofiţeri superiori şi chiar generali, li se rupeau epoleţii, se arunca cu gunoaie, cu ouă în generali. O umilinţă nemaivăzută”, susține Ion Șișcanu.
Şi comportamentul armatei sovietice în raport militarii români a fost descalificant.
„Li se luau banii. Mulţi ofiţeri erau şi cu familiile lor, aveau şi lucruri, obiecte, bijuterii, femeile, de exemplu. Totul era pus deoparte şi erau, de fapt, tâlhăriţi, ca să spunem aşa”, susține profesorul Șișcanu.
În ziua de 29 iunie 1940, la Hotin, armata sovietică a arestat un grup de ofiţeri şi subofiţeri români pe care i-a forţaţ să defileze şi să salute drapelele roşii, după care le-au rupt epoleţii. Iată ce raporta la Washington, în acele zile, ataşatul militar al SUA la Bucureşti:
John Paul Ratay, ataşat militar al SUA în România
„Bande în civil au capturat coloane întregi de ostaşi, le-au luat animalele de tracţiune, echipamentul şi armele, iar în multe cazuri i-au dezbrăcat complet, forţându-i să treacă Prutul goi.”
Sursa: “Statele Unite şi Problema Basarabiei 1917 – 1941”. Autor: Mihai Ţurcanu
La ordinul superiorilor, ostaşii basarabeni din armata română au fost lăsaţi să meargă pe la casele lor.
„În perioada aceea, vreo 46 de mii de basarabeni au ieşit din rândurile armatei române şi au plecat acasă, li s-a dat ordin în special. Mulţi au plecat în România, este adevărat”, mai povestește profesorul Șișcanu.
În 30 iunie 1940, comisia mixtă sovieto – română s-a întrunit într-o nouă şedinţă la Odesa. Delegaţia rusă a refuzat să recunoască dezarmarea şi arestarea ofiţerilor români, dar a anunţat că prelungeşte cu 24 de ore termenul de retragere a armatei din Basarabia şi Nordul Bucovinei.
