Ziua ce a deschis drumul reunificării tuturor românilor. Se fac 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Astăzi se împlinesc 108 ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României, ce a fost piatra de temelie a celui mai important proiect de țară – formarea României Mari. Evenimentul istoric s-a produs în data de 27 martie 1918, stabilind revenirea firească la trupul Țării-mamă a vechii provincii românești ruptă de Moldova și anexată de Rusia Țaristă, în 1812.

Practic, la acel moment s-a întâmplat o reparație istorică, urmată mai târziu, în noiembrie 1918, cu unirea Bucovinei și încheiată cu 1 decembrie, prin unirea Transilvaniei, Banatului și Crișanei cu România.

Unirea a fost votată de Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă la Chișinău. Dintre cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, 36 s-au abținut, iar 13 deputați fiind absenți.

Președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț, și secretarul Ion Buzdugan au semnat Declarația de Unire, în care se menționa: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România”.

Unirea de acum 108 ani nu ar fi putut avea loc dacă mișcarea de eliberare națională din Basarabia nu ar fi fost susținută și de românii din dreapta Prutului. Printre factorii de bază în afirmarea spiritului românesc în Basarabia a fost Universitatea din Iași, iar personajul marcant, profesorul Constantin Stere, ministru în Guvernul Marghiloman. În ziua votării actului Unirii, la Chișinău a venit o delegație a Guvernului României în frunte cu prim-ministrul de atunci Alexandru Marghiloman.

Demnitarul de la București a fost primul care, la nivel oficial, a exclamat în sala Sfatului Țării: „Trăiască, România Mare!”

Marghiloman este cel care încă în ianuarie 1918 a dispus trimiterea de trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă.

Unirea Basarabiei cu România a fost primită cu mare entuziasm de participanți, iar după proclamarea Unirii actorii principali ai momentului istoric au mers la Catedrala din Chișinău, unde s-a oficiat un serviciu religios. 

La scurt timp a venit și un mesaj de la Regele Ferdinand Întregitorul, care avea să se declare extrem de satisfăcut prin realizarea acestui act istoric important.

„Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriște, ca o mângâiere, să văd – după o sută de ani – pe frații noștri basarabeni revenind la Patria Mamă“, scria Regele Ferdinand, suveranul României, într-un text telegrafiat către Sfatul Țării de la Chișinău.

Basarabia s-a aflat între granițele României întregite până în iunie 1940, când a fost ocupată de sovietici, pentru ca în vara anului 1941 să fie redobândită prin luptă.

Totuși, în vara anului 1944, Basarabia a ieșit definitiv din granițele României. Provincia a fost ocupată de Armata Roșie, ca ulterior să devină parte a Uniunii Sovietice.