Ziua Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu și ocrotitorul pruncilor, și a Sfintei Proorocițe Ana

Creștinii ortodocși de stil nou îl cinstesc astăzi pe Sfântul și Dreptul Simeon, numit în tradiția creștină „primitorul de Dumnezeu” și ocrotitor al pruncilor. Sărbătoarea este legată direct de praznicul împărătesc Întâmpinarea Domnului, când bătrânul L-a întâlnit pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim și L-a ținut în brațe, alături de Sfânta Proorociță Ana, care, de asemenea, L-a recunoscut pe Mesia.

Potrivit Evangheliei după Luca, Simeon era un om drept și temător de Dumnezeu, care a trăit peste 360 de ani, fiind considerat un simbol al răbdării și al credinței neclintite.

A fost unul dintre cei 70 de învățați care au tradus Scriptura din ebraică în greacă. În timpul lucrului la cartea prorocului Isaia, când a ajuns la versetul din Isaia: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu”, el vrut să înlocuiască termenul „Fecioară” cu „femeie”, considerând că este o eroare. Un înger însă i s-a arătat atunci și l-a oprit, spunându-i că textul este adevărat și că va vedea cu ochii lui împlinirea profeției. Așa i s-a făcut făgăduința că nu va muri până la nașterea lui Hristos.

În ziua în care Fecioara Maria și Dreptul Iosif L-au adus pe Pruncul Iisus la Templu, Simeon L-a luat în brațe și a rostit celebra rugăciune: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…” (Luca 2, 29-32). Această cântare se rostește de fiecare dată la slujba Vecerniei. Momentul simbolizează întâlnirea dintre Legea Veche și Hristos, dintre așteptare și împlinire.

Moaștele sale se află în prezent în Zadar, Croația, în Biserica Sfântul Simeon, fiind mutate de-a lungul secolelor de la Ierusalim la Constantinopol, iar ulterior duse în Occident.

Sfânta Proorociță Ana este femeia despre care Evanghelia după Luca spune că L-a recunoscut pe Iisus ca fiind Mesia în același moment cu Dreptul Simeon. Nu trebuie confundată cu Sfânta Ana, mama Maicii Domnului (bunica lui Iisus) sau cu Sfânta Ana, mama Proorocului Samuel (din Vechiul Testament).

Ea a rămas văduvă după doar șapte ani de căsătorie și și-a petrecut restul vieții (până la vârsta de 84 de ani) în Templul din Ierusalim, trăind în post și rugăciune zi și noapte. Când Pruncul a fost adus la Templu, ea a început să-I mulțumească lui Dumnezeu și să vorbească despre El tuturor celor care așteptau mântuirea în Ierusalim.

Este considerată un model al văduvei evlavioase și simbol al răbdării, fiind una dintre puținele femei din Noul Testament numite explicit „proorociță”.