Now Reading: 106 ani de la Tratatul de la Paris, act ce prevedea recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România
- 01
106 ani de la Tratatul de la Paris, act ce prevedea recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România
106 ani de la Tratatul de la Paris, act ce prevedea recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România
Acum 106 ani, în 28 octombrie 1920, la Paris se consemna un rezultat notabil al Conferinței de Pace din capitala Franței, începută un an mai devreme, în parte ce ține de suveranitatea și integritatea teritorială a României. Printr-un tratat, puterile aliate, care formau forța militară învingătoare în Primul Război Mondial, recunoșteau oficial Unirea Basarabiei cu România, act adoptat încă în 27 martie 1918 de către Sfatul Țării de la Chișinău.
Conceput în spiritul Societății Națiunilor, precursoare a ONU, tratatul sublinia la articolul 1: „Înaltele Părți contractante recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între actuala frontieră a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura de vărsare până la punctual unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina și Basarabia și acest vechi hotar”. În articolul 9 se preciza că Rusia este invitată să adere la acest tratat „îndată ce va exista un guvern rus recunoscut de Puterile contractante”.
Tratatul era semnat de Marea Britanie, Franța, Italia, și, bineînțeles, România. Japonia şi-a pus semnătura pe acest document cu două zile întârziere, fiindcă reprezentantul nipon era la Bruxelles. A fost ratificat mai târziu, în mai 1922, de către Anglia, în mai 1924 de Franța și în martie 1927 de Italia. Japonia nu şi-a respectat însă angajamentul, pe fondul înțelegerii sovieto-nipone din 1925, cu privire la insula Sahalin, când japonezii se obligau, printr-un acord secret, să nu ratifice tratatul referitor la Basarabia.
Evident, Rusia Sovietică nu a recunoscut acest tratat și a încercat să-i minimalizeze forța juridică în toată perioada interbelică. Negocierile bilaterale cu sovieticii nu aveau un caracter oficial, dar testau disponibilitatea sovieticilor la concesii.
Tratativele româno-sovietice cunosc mai multe etape. La Varșovia, în 1921, la Genova, în 1922, şi Viena, în 1924, dar fără a se înregistra progrese semnificative în sensul recunoașterilor propuse de România. Oricum, Uniunea Sovietică nu a acceptat niciodată apartenența teritoriului dintre Prut și Nistru la România. Dorința lui Nicolae Titulescu de a relua relațiile diplomatice cu Uniunea Sovietică şi de a semna unui pact de asistență mutuală cu sovieticii, care să conțină recunoașterea Basarabiei ca parte componentă a statului român, a eșuat în mod previzibil.
După niște negocieri cu ministrul de Externe al URSS, Maxim Litvinov, la 21 iulie 1936, se perfecta un protocol care prefața pactul de asistență mutuală și care indica, de patru ori, că frontiera între cele două state este pe Nistru. Litvinov nu avea însă mandat din partea guvernului sovietic și a amânat semnarea pactului. Efortul lui Titulescu de a încheia un pact de neagresiune cu URSS l-a costat demiterea din fruntea Ministerului de Externe, pe fondul unor grave acuzații formulate de liderii formațiunilor de dreapta din acea perioadă.
