142 de ani de la nașterea lui Pantelimon Halippa, unul dintre fruntașii Unirii Basarabiei cu Țara-Mamă și un om politic de elită al României Mari

Astăzi se împlinesc 142 de ani de la nașterea lui Pantelimon Halippa, unul dintre cei mai importanți fruntași ai afirmării spiritului românesc în Basarabia și ai unirii provinciei cu România. Publicistul, academicianul și omul politic de elită din Bucureștiul interbelic, cu numeroase funcții în guverne, s-a născut în 1 august 1883 în satul Cubolta, județul Soroca.

Mama lui Pan Halippa a fost fiică de preot, iar tatăl său dascăl la biserică. El a urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău. În 1904 s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Tartu, Estonia. A fost exmatriculat un an mai târziu pentru implicarea în mişcarea naţionalistă izbucnită. Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români. A fost arestat de autorităţile ţariste în 1906 şi dus la o închisoare de lângă Moscova.

După eliberare, Halippa s-a refugiat la Iași şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie. Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 s-a numărat printre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc. Pantelimon Halippa a jucat unul dintre cele mai importante roluri în procesul de unificare a Basarabiei cu România. Face parte din conducerea Sfatului Ţării, adunarea care la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România, iar la sfârşitul anului 1918 este ales şi preşedinte al acestui for. Totodată este ales deputat în Reprezentanţa Naţională, urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Pantelimon Halippa s-a numărat printre oamenii politici de elită din perioada României Mari. În timpul guvernării naţional ţărăniste din perioada 1928 – 1931 şi 1932 – 1933, Halippa a ocupat importante portofolii la Lucrări publice, Muncă şi Sănătate.

La 63 de ani, în iulie 1947 este arestat fiind anchetat pentru relaţiile sale cu fruntaşii naţional-ţărănişti. A fost eliberat însă o lună mai târziu. Rearestat în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, în cunoscuta operațiune „noaptea demnitarilor”, a fost încarcerat la Sighet în 7 mai, fiind „condamnat administrativ” pentru o perioadă de doia ani.

Ridicat din Penitenciarul Sighet la 18 februarie 1952, a fost predat autorităţilor sovietice la 26 martie. Transferat prin punctul de trecere a frontierei Ungheni, a fost încarcerat la Chişinău.

În 22 iunie 1952, Tribunalul Militar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti l-a condamnat la 25 de ani „lagăr de corecţie şi muncă, fără pierdere de drepturi şi fără confiscarea averii” pentru spionaj împotriva Uniunii Sovietice. Internat în lagărele de muncă din Siberia, a fost amnistiat în decembrie 1955.

După eliberare a notat despre anii petrecuţi în gulagul sovietic: „Norocul meu a fost că Stalin a murit şi eu am fost readus în ţară, după 3 ani de muncă grea, dar foarte utilă pentru deţinuţi, căci am condus în exilul meu serviciul sanitar din 11 lagăre, curăţându-le de murdărie, infecţii şi insecte, şi organizând ore de petreceri intelectuale: citire comună, coruri, redactarea gazetei de perete, adunare de folclor şi altele”.

Readus în România, a fost încarcerat în Penitenciarul Gherla, fiind eliberat la 12 aprilie 1957. Spre sfârșitul vieții a lucrat ca profesor de istorie şi geografie. Pantelimon Halippa a murit în 30 aprilie 1979, la vârsta de 95 de ani. Este înmorântat în cimitirul Mănăstirii Cernica, lângă București, alături de alți mari patrioți basarabeni.