Now Reading: 143 de ani de la inaugurarea Castelului Peleș, faimoasa reședință a lui Carol I care a devenit unul dintre simbolurile României
- 01
143 de ani de la inaugurarea Castelului Peleș, faimoasa reședință a lui Carol I care a devenit unul dintre simbolurile României
143 de ani de la inaugurarea Castelului Peleș, faimoasa reședință a lui Carol I care a devenit unul dintre simbolurile României
Se împlinesc 143 de ani de la inaugurarea oficială a Castelului Peleș, una dintre cele mai spectaculoase construcții din România și fosta reședință de vară a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. Ridicat la Sinaia la inițiativa primului rege al românilor, Peleșul a fost mai mult decât o reședință regală. Castelul a devenit, în timp, un loc în care s-au întâlnit politica, arta și cultura română, dar și unul dintre cele mai puternice simboluri ale dinastiei care a pus bazele României moderne.
Ceremonia oficială de inaugurare a avut loc în septembrie 1883, după un deceniu de la începerea lucrărilor. Festivitățile au început cu un serviciu religios, în prezența suveranilor, a înalților demnitari și a reprezentanților armatei.
Cu acel prilej, Carol I a rostit un toast în care a prezentat castelul drept un semn al înrădăcinării noii dinastii în România. Poetul Vasile Alecsandri a răspuns cu o urare inspirată din vechile tradiții românești, iar Regina Elisabeta, cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva, a cântat ulterior la pian în salonul de muzică.
Peleșul își are originile însă cu un deceniu mai devreme. Regele Carol I a ales pentru construcția reședinței o zonă montană de lângă Sinaia, aproape de frontiera de atunci cu Transilvania, pe un teren de aproximativ 1.000 de hectare, cumpărat de suveran în 1871. Fundația castelului a fost ridicată între 1873 și 1875, iar piatra de temelie a fost pusă festiv la 10/22 august 1875. Lucrările au continuat, cu întreruperi inclusiv în timpul Războiului de Independență, până la inaugurarea din 1883.
Construcția pe care o vedem astăzi nu este însă aceeași cu Peleșul inaugurat în 1883.
Castelul a fost extins și remodelat timp de alte trei decenii, până în 1914, anul morții lui Carol I. Primul proiect i-a aparținut arhitectului vienez Wilhelm von Doderer, ale cărui propuneri au fost respinse în cele din urmă de suveran. Conducerea primei etape a lucrărilor a fost preluată de Johannes Schultz, iar ulterior la proiect au contribuit Émile André Lecomte du Noüy și arhitectul ceh Karel Liman, care a coordonat mare parte din transformările ce au dat castelului înfățișarea sa actuală.
Până la începutul secolului XX, Peleșul devenise un adevărat ansamblu arhitectural, în care stilurile și influențele europene se întâlneau într-o manieră spectaculoasă. Castelul are aproximativ 160 de camere, numeroase scări și intrări, iar turnul central se ridică la 66 de metri. În jurul său au fost amenajate terase cu statui, fântâni și elemente decorative, iar pe domeniu au apărut și alte construcții, între care Pelișorul și Foișorul.
Pentru epoca sa, Peleșul era și o construcție extrem de modernă. Avea încălzire centrală, apă curentă și canalizare, iar în 1884 a fost instalată rețeaua electrică, castelul având propriul grup electrogen. În 1897 a fost construită centrala electrică a domeniului.
Luxul interior al castelului era completat de lucrările unor artiști și meșteri europeni, mobilierul și decorațiunile fiind comandate de la ateliere renumite din Germania, Austria și Franța. Regina Elisabeta s-a implicat profund în amenajarea interioarelor, iar Peleșul a devenit și un spațiu privilegiat al vieții culturale. La Sinaia, Carmen Sylva și-a creat propriul univers literar, iar castelul a găzduit scriitori, artiști, muzicieni și numeroase personalități politice ale epocii.
Costurile au fost pe măsura ambiției proiectului. Potrivit unor estimări istorice, între 1875 și 1914, pentru întregul domeniu Peleș au fost cheltuite aproximativ 16 milioane de lei-aur.
Există și un aspect mai puțin cunoscut al istoriei castelului: statutul său juridic nu trebuie confundat cu cel al Domeniilor Coroanei. Muzeul Național Peleș prezintă castelul drept o fostă reședință regală, utilizată între 1883 și 1947, naționalizată în 1948 și redeschisă ca muzeu în 1953 și, ulterior, din 1990. Din 2007, domeniul este prezentat de instituția muzeală drept proprietate a Regelui Mihai I și instituție publică administrată de statul român, sub autoritatea Ministerului Culturii.
Peleșul a fost, de altfel, mai mult decât o casă de vară a familiei regale. Aici au avut loc momente importante pentru istoria României. La 3 august 1914, Consiliul de Coroană reunit la Sinaia a decis neutralitatea României la începutul Primului Război Mondial. Câteva săptămâni mai târziu, la 27 septembrie 1914, tot la Peleș, avea să moară Regele Carol I.
De-a lungul timpului, castelul a trecut prin schimbări dramatice de statut. După instaurarea regimului comunist, a fost naționalizat și transformat în muzeu. Astăzi, Peleșul rămâne unul dintre cele mai importante monumente istorice și artistice ale României, păstrând în arhitectura și interioarele sale nu doar gustul unei epoci, ci și ambiția unui suveran care și-a dorit ca noua dinastie română să aibă o reședință pe măsura proiectului său pentru țară.
Ridicat într-o poiană din Munții Bucegi, într-o perioadă în care Sinaia însăși se transforma rapid într-o stațiune și într-un centru al vieții politice și mondene, Peleșul a ajuns să fie inseparabil de imaginea României regale.
