
Se împlinesc 162 de ani de la înființarea Episcopiei Dunării de Jos, o eparhie importantă pentru istoria românilor de pe ambele maluri ale Prutului, care și-a avut inițial sediul la Ismail, în sudul Basarabiei. Noua episcopie a fost creată în 17 noiembrie 1864, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în contextul reorganizării Bisericii Ortodoxe Române după Unirea Principatelor din 1859. Primul său conducător a fost vrednicul ierarh și cărturar Melchisedec Ștefănescu, cel care a pus bazele organizării eparhiei și a condus-o timp de aproximativ 15 ani.
Prin Decretul domnesc din 17 noiembrie 1864, Episcopia Dunării de Jos a primit jurisdicție asupra județelor Covurlui, Brăila, Ismail și Bolgrad, avându-și reședința în orașul Ismail de pe malul Dunării. Județul Cahul, revenit și el în cadrul Principatului Moldovei în 1856, era trecut la eparhia Hușilor.
Înființarea noii eparhii făcea parte din procesul de reorganizare administrativă și bisericească declanșat după Unirea Principatelor Române, prin care se urmărea consolidarea legăturilor dintre comunitățile românești și a unității instituționale.
Primul ierarh al noii eparhii a fost Melchisedec Ștefănescu (1823-1892), numit inițial locțiitor de episcop, iar ulterior episcop titular, prin decretul domnesc din 10 mai 1865. Erudit teolog, istoric și participant la mișcarea unionistă, acesta a avut un rol important în organizarea vieții bisericești și culturale din regiune.
Ajuns la Ismail, Melchisedec a trebuit să construiască aproape de la zero instituțiile noii episcopii. A organizat administrația eparhială, a contribuit la consolidarea vieții monahale și parohiale și s-a preocupat de pregătirea intelectuală și morală a preoțimii. Tot în 1864 a fost deschis un seminar teologic ortodox, destinat formării preoților pentru comunitățile din jurisdicția episcopiei. Printre cei care au predat la această instituție s-a numărat și Gavriil Muzicescu, muzician și compozitor originar din Ismail, devenit ulterior una dintre personalitățile importante ale muzicii corale românești.
Un episod important din istoria episcopiei îl reprezintă prima vizită a prințului Carol I la Ismail, în noiembrie 1866, la doar câteva luni de când ajunsese în Principatele Unite, când acesta se întorcea de la Constantinopol, unde primise oficial firmanul de învestitură din partea sultanului. Ajuns pe Dunăre, la 5/17 noiembrie, prințul a fost întâmpinat la Ismail, reședința Episcopiei Dunării de Jos, de episcopul Melchisedec Ștefănescu, care îl aștepta în fața Bisericii Episcopale, după cum este relatat în Memoriile Regelui Carol I al României.
A doua zi, Melchisedec l-a însoțit pe Carol în deplasarea la Bolgrad, unde a oficiat un serviciu divin în catedrala comunității bulgare. Întâlnirea a marcat începutul unei relații apropiate între cei doi. Episcopul s-a bucurat de prețuirea domnitorului, care îi aprecia pregătirea intelectuală și devotamentul față de tron. De-a lungul anilor, s-au mai întâlnit cu prilejul vizitelor suveranului în teritoriile eparhiei, al ceremoniilor religioase și al activității desfășurate în instituțiile statului. Melchisedec era senator de drept și membru titular al Academiei Române din 1870, în timp ce Carol I devenise membru de onoare al instituției în 1867.
Prințul a revenit în teritoriile eparhiei și în anii următori: în iunie 1867, în aprilie 1871, împreună cu principesa Elisabeta, și în noiembrie 1873, când a participat la Galați la ceremonia de punere a pietrei fundamentale a cheiurilor portului, în prezența clerului.
Activitatea Episcopiei Dunării de Jos la Ismail a fost însă întreruptă de schimbările teritoriale produse după Războiul de Independență al României. În urma Tratatului de la Berlin din 1878, județele Ismail și Bolgrad, alături de Cahul, au revenit Imperiului Rus. În aceste condiții, sediul episcopal și seminarul teologic au fost transferate la Galați, iar Melchisedec Ștefănescu a fost ales, în februarie 1879, episcop al Romanului.
În schimb, eparhia a primit în jurisdicție județele Tulcea și Constanța, intrate în componența României după același tratat de pace. Ulterior, Episcopia Dunării de Jos și-a continuat activitatea la Galați, păstrându-și rolul în viața religioasă și culturală a regiunii.
De-a lungul timpului, structura eparhiei a trecut prin mai multe reorganizări administrative. Din 1990, aceasta cuprinde județele Galați și Brăila, iar în 2009 a fost ridicată la rang de arhiepiscopie, devenind Arhiepiscopia Dunării de Jos.