În urmă cu exact 2070 de ani, în 1 ianuarie 45 Î.Hr., Imperiul Roman adopta oficial Calendarul Iulian, un moment de cotitură care a schimbat definitiv modul în care Europa și ulterior cea mai mare parte a lumii avea să măsoare timpul.
Reforma calendaristică a fost inițiată de Iulius Cezar, pe atunci dictator al Romei, pentru a corecta gravele erori ale vechiului calendar roman, care ajunsese complet decalat față de ciclurile solare și de anotimpuri. Sistemul anterior, manipulat frecvent din rațiuni politice, producea confuzie administrativă și economică în întregul imperiu.
Noul calendar, elaborat cu sprijinul astronomului Sosigenes din Alexandria, introducea anul solar de 365 de zile, cu un an bisect la fiecare patru ani. Această structură a asigurat o stabilitate fără precedent și a devenit baza organizării timpului în Europa timp de peste 16 secole.
Calendarul Iulian a rămas în vigoare până în 1582, când a fost corectat prin introducerea calendarului gregorian. Chiar și așa, moștenirea sa rămâne fundamentală: structura lunilor, succesiunea anilor și ideea de an bisect sunt încă parte din viața cotidiană a miliarde de oameni.
