220 de ani de la începutul războiului ruso-turc din 1806-1812 ce a dus la anexarea Moldovei de est de către Imperiul Rus

În urmă cu 220 de ani, în noiembrie 1806, armatele Imperiului Rus treceau Nistrul și începeau ocuparea Principatelor Moldovei și Țării Românești, declanșând un nou război cu Imperiul Otoman. Conflictul, desfășurat între 1806 și 1812, avea să schimbe definitiv istoria românilor de la est de Prut. În urma Păcii de la București, semnată la 28 mai 1812, Imperiul Otoman ceda Rusiei teritoriul dintre Prut și Nistru, parte a Principatului Moldovei, care avea să fie cunoscut ulterior sub numele de Basarabia.

Războiul a izbucnit într-un context european complicat, marcat de confruntările dintre Franța lui Napoleon Bonaparte și marile puteri ale continentului. După înfrângerea Rusiei la Austerlitz, în decembrie 1805, sultanul otoman a decis să-i înlăture de pe tronurile Moldovei și Țării Românești pe domnitorii Alexandru Moruzi și Constantin Ipsilanti, considerați apropiați ai rușilor. Decizia a tensionat relațiile dintre cele două imperii, iar Rusia a profitat de situație pentru a-și trimite trupele în Principatele Române, invocând necesitatea protejării frontierelor sale sudice.

Ofensiva rusă a fost condusă inițial de generalul Michelson. La 11 noiembrie 1806, avangarda armatei țariste, comandată de contele Dolgoruki, a traversat Nistrul în apropiere de Moghilău. O zi mai târziu, trupele ruse au ocupat Bălțiul, iar la 14 noiembrie au trecut Prutul în apropiere de Sculeni. În aceeași zi, cetatea Hotinului a fost ocupată de trupele generalului Essen, iar la 24 noiembrie a căzut și Tighina, cucerită de unitățile conduse de generalul Meiendorf.

La 29 noiembrie, armata rusă a intrat în Iași, iar alte puncte strategice, printre care Cetatea Albă și Chilia, s-au predat fără rezistență. Singura fortificație care a opus o rezistență îndelungată a fost cetatea Ismailului, care a capitulat abia la 14 septembrie 1809.

Înaintarea rușilor a continuat spre sud. După ce au învins primele trupe otomane la Ferbinți, la 11 decembrie 1806, unitățile ruse au ajuns la București, pe care l-au ocupat la 23 decembrie, sub comanda generalului Mihail Miloradovici. Poarta Otomană a declarat oficial război Rusiei la 24 decembrie 1806, acuzând-o că tratează Principatele Române ca pe niște teritorii aflate sub propria autoritate și că se amestecă în treburile lor interne.

În primii ani ai conflictului, luptele au avut rezultate schimbătoare. În vara anului 1807, armata otomană a încercat să recucerească Bucureștiul, însă ofensiva a fost oprită de generalul Miloradovici la Obilești, la 2 iunie, deși acesta dispunea de numai aproximativ 4.500 de soldați. În același timp, armata rusă obținea victorii în Caucaz, iar flota țaristă, comandată de amiralul Dmitri Seniavin, învingea flota otomană în confruntările navale de la Dardanele și Athos.

Conflictul a fost temporar întrerupt după apropierea dintre Napoleon și țarul Alexandru I, consfințită prin Pacea de la Tilsit din 1807. Rusia a folosit răgazul pentru a-și consolida efectivele militare din Principatele Române, iar după reluarea ostilităților, în 1809, a transferat noi trupe în regiune. Sub comanda prințului Piotr Bagration, armata rusă a traversat Dunărea și a ocupat temporar Dobrogea, însă a fost nevoită să se retragă în fața contraofensivei otomane.

În 1810, luptele au fost reluate cu intensitate. Trupele ruse, conduse de frații Kamenski, au obținut victorii importante la Pazardjik și Silistra, dar au întâmpinat rezistență în fața fortificațiilor de la Șumla și Ruse. După moartea generalului Kamenski, comanda armatei ruse a fost preluată de Mihail Kutuzov, care a adoptat o strategie mai prudentă și s-a retras spre nord.

Un an mai târziu, în 1811, Kutuzov a reușit să atragă armata otomană într-o capcană militară în apropiere de Ruse. După ce a respins ofensiva turcă, comandantul rus a simulat o retragere, iar în octombrie a organizat o operațiune surpriză peste Dunăre, atacând forțele otomane conduse de Ahmed Pașa. Înfrângerea acestora a grăbit încheierea războiului, iar la 23 noiembrie 1811 comandantul otoman s-a predat împreună cu trupele sale.

La 28 mai 1812, la București, Mihail Kutuzov a semnat tratatul de pace cu Imperiul Otoman. Prin acest document, Poarta Otomană ceda Imperiului Rus teritoriul dintre Prut și Nistru, care aparținea Principatului Moldovei. Astfel, Moldova a fost ruptă în două, iar partea sa răsăriteană a intrat sub stăpânire țaristă. Tratatul a fost aprobat de țarul Alexandru I la 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte ca armatele lui Napoleon să invadeze Rusia.

Cedarea Basarabiei a fost rezultatul negocierilor dintre două imperii, fără participarea reprezentanților Moldovei și fără acordul populației de pe teritoriul respectiv. Numeroși istorici au calificat această anexare drept o încălcare a drepturilor Principatului Moldovei, întrucât Imperiul Otoman a cedat un teritoriu asupra căruia exercita suzeranitatea, nu proprietatea.

Inițial, țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși, promițând provinciei un regim autonom și păstrarea unor instituții și tradiții locale. Aceste angajamente nu au durat însă mult. În deceniile următoare, Basarabia a fost reorganizată ca gubernie a Imperiului Rus, iar autoritățile țariste au intensificat politicile de rusificare și de restrângere a autonomiei locale.

Stăpânirea țaristă a durat până în 1918, când, în contextul prăbușirii Imperiului Rus și al revoluției bolșevice, Sfatul Țării a votat Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie. Revenirea la România a fost însă de scurtă durată. În iunie 1940, în urma ultimatumului sovietic, Basarabia a fost ocupată din nou de Rusia sovietică și încorporată în Uniunea Sovietică.

Loading Next Post...
Urmărește-ne
Search
Loading

Signing-in 3 seconds...

Signing-up 3 seconds...