541 de ani de la Bătălia de la Cătlăbuga, o nouă victorie a lui Ștefan cel Mare împotriva otomanilor, în încercarea de a recupera cetatea Chilia

Acum 541 de ani, în 16 noiembrie 1485, oastea lui Ștefan cel Mare obținea o victorie importantă împotriva trupelor otomane și tătare în Bătălia de la Cătlăbuga, desfășurată în apropiere de Chilia, cetate-port cucerită de otomani cu un an mai devreme. Biruința domnitorului Moldovei a venit într-un moment dificil, în care pierderea celor două cetăți strategice de la Dunăre și Marea Neagră, Chilia și Cetatea Albă, amenința atât securitatea țării, cât și controlul asupra principalelor căi comerciale.

Conflictul își avea originile în vara anului 1484, când sultanul Baiazid al II-lea a organizat o amplă campanie militară împotriva Moldovei. Cu sprijinul hanului tătar Mengli Ghirai, otomanii au cucerit mai întâi Chilia, la 14 iulie, iar apoi Cetatea Albă, la 5 august. Cele două fortificații aveau o importanță strategică deosebită, asigurând controlul asupra gurilor Dunării și al litoralului nord-vestic al Mării Negre. Într-o scrisoare adresată Republicii Ragusa, sultanul le descria drept „cheile” Moldovei și ale țărilor vecine.

Pierderea cetăților l-a determinat pe Ștefan cel Mare să caute sprijin extern pentru recuperarea lor. La 15 septembrie 1485, domnitorul a depus jurământ de vasalitate regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea, la Colomeea, asumându-și mai multe obligații politice și militare în schimbul ajutorului polon. În țară au ajuns astfel aproximativ 3.000 de cavaleri polonezi, puternic înarmați, care urmau să participe la campania împotriva otomanilor.

În același timp, Poarta Otomană încerca să-l înlăture pe Ștefan de la conducerea Moldovei și să instaleze un domnitor supus intereselor sale. Trupele otomane conduse de Ali, beilerbeiul Rumeliei, au pătruns în Moldova, înaintând până în apropiere de Suceava, alături de oastea lui Vlad Călugărul. Ulterior, sultanul a trimis o nouă expediție de pedepsire a domnitorului moldovean, condusă de Malcoci Oglu, noul sangeacbei de Silistra.

Oastea otomană, însoțită de trupe tătare, a trecut Prutul pe un pod construit pentru această operațiune. Grosul armatei a rămas între Prut și Nistru, în timp ce detașamentele înaintate au fost trimise să atace și să jefuiască teritoriul Moldovei. Ștefan cel Mare a evitat o confruntare directă cu toate forțele invadatoare, preferând să atragă detașamentele inamice în locuri înguste, unde puteau fi atacate mai eficient. Strategia a slăbit treptat trupele otomane, care au fost nevoite să se retragă din mai multe zone ale țării.

Confruntarea decisivă s-a dat la 16 noiembrie 1485, în apropiere de Chilia, la Cătlăbuga. Oastea moldovenească, sprijinită de cavaleria polonă, a înfruntat trupele otomane și tătare într-o luptă de proporții. Cronica lituaniană descrie o confruntare care ar fi durat aproximativ trei ore. Potrivit relatării, după un atac puternic al otomanilor, o parte dintre luptătorii poloni a început să se retragă în dezordine, atrăgând însă trupele inamice spre rezerva moldovenească. Acolo, otomanii au fost înfrânți.

Victoria lui Ștefan cel Mare este confirmată și de cronicarul polon Bielski, care relata că turcii, bătuți în mai multe confruntări, au fost nevoiți să părăsească țara domnitorului moldovean. Unele cronici consemnează pierderi foarte mari de ambele părți, indicând aproximativ 8.000 de otomani și 3.000 de creștini căzuți pe câmpul de luptă, cifre care nu au fost confirmate niciodată.

Deși a obținut o victorie militară, Ștefan cel Mare nu a reușit să recucerească cetatea Chilia. Resursele militare și contextul politic nu i-au permis să continue ofensiva până la eliberarea portului, rămas sub control otoman.

Conflictul nu s-a încheiat însă la Cătlăbuga. În primăvara anului 1486, o nouă expediție otomană a pătruns în Moldova, având misiunea de a-l înlătura pe Ștefan și de a-l instala pe tron pe pretendentul Petru Hronoda. La 6 martie 1486, cele două tabere s-au confruntat în Bătălia de la Șcheia, în ținutul Romanului. Deși domnitorul moldovean a trecut printr-un moment extrem de dificil, armata sa a reușit în cele din urmă să învingă, iar pretendentul susținut de otomani a fost ucis.

În anii următori, situația politică regională s-a schimbat. Veneția, Ungaria și Polonia au încheiat pe rând acorduri de pace cu Imperiul Otoman, iar Ștefan a rămas fără sprijinul extern necesar continuării războiului. În aceste condiții, domnitorul a ajuns, în 1486 sau 1489, la o înțelegere cu Poarta, acceptând plata unui tribut anual de 3.000 de ducați venețieni.

Chiar dacă nu a dus la recuperarea Chiliei și a Cetății Albe, victoria de la Cătlăbuga a demonstrat capacitatea Moldovei de a rezista unei noi intervenții militare otomane și de a-și apăra autonomia în fața presiunilor Porții. Istoricul italian Filippo Buonaccorsi-Callimachus aprecia că înțelegerea ulterioară dintre moldoveni și otomani s-a făcut „prin tratate, nu ca învinși, ci ca învingători”, în condiții negociate, nu sub constrângerea directă a armelor.

Loading Next Post...
Urmărește-ne
Search
Loading

Signing-in 3 seconds...

Signing-up 3 seconds...