Now Reading: 529 de ani de la Bătălia din Codrii Cosminului. Victoria lui Ștefan cel Mare care a frânt ambițiile regelui Poloniei
- 01
529 de ani de la Bătălia din Codrii Cosminului. Victoria lui Ștefan cel Mare care a frânt ambițiile regelui Poloniei
529 de ani de la Bătălia din Codrii Cosminului. Victoria lui Ștefan cel Mare care a frânt ambițiile regelui Poloniei
La 26 octombrie 1497, Ștefan cel Mare obținea una dintre cele mai răsunătoare victorii de la sfîrșitul domniei sale, învingând o importantă armată poloneză în pădurile dese ale Codrilor Cosminului. Aflat spre sfârșitul unei domnii de aproape jumătate de secol, voievodul Moldovei reușea să zădărnicească planurile regelui Ioan Albert de a cuceri Suceava și de a-și impune voința asupra țării. Bătălia, desfășurată în urmă cu 529 de ani, a rămas un simbol al priceperii militare a lui Ștefan și al capacității Moldovei de a-și apăra independența într-o epocă dominată de rivalități între marile puteri.
Conflictul cu Polonia nu a izbucnit din senin. Relațiile dintre Ștefan cel Mare și regii poloni au oscilat, de-a lungul anilor, între alianțe, negocieri și confruntări, în funcție de interesele politice și militare ale vremii. În 1489, după ce Polonia a recunoscut stăpânirea otomană asupra Chiliei și Cetății Albe, raporturile dintre cele două țări s-au deteriorat. Aceste cetăți de la Marea Neagră, pierdute de Moldova în fața otomanilor, reprezentau puncte strategice esențiale, iar recuperarea lor devenise unul dintre obiectivele politicii regionale.
Tensiunile s-au amplificat după ce Ștefan a refuzat să-l sprijine pe Ioan Albert în planurile sale privind tronul Ungariei și a ocupat Pocuția, o regiune disputată de Moldova și Polonia. Regele polon a pregătit o expediție militară împotriva Moldovei, oficial cu scopul de a recupera cetățile Chilia și Cetatea Albă de sub stăpânirea otomană. În realitate, campania avea să ia o turnură care amenința direct domnia lui Ștefan.
În august 1497, armata poloneză a intrat în Moldova, însă Ioan Albert și-a îndreptat oastea spre Suceava, capitala țării. Cronicile vorbesc despre o forță militară impresionantă, estimată la zeci de mii de oameni și înzestrată cu numeroase piese de artilerie. Unele relatări istorice avansează cifra de 80.000 de soldați, deși efectivele exacte ale armatei sunt discutate de istorici.
Asediul Sucevei nu a avut însă rezultatul așteptat. Cetatea a rezistat, iar polonezii s-au confruntat cu dificultăți de aprovizionare, boli și ostilitatea populației locale. În același timp, situația strategică a regelui se complica. Ștefan beneficia de sprijin militar din partea unor aliați, inclusiv trupe transilvănene și otomane, în timp ce Ungaria exercita presiuni asupra Poloniei pentru a pune capăt campaniei.
La 16 octombrie, după eșecul asediului, Ioan Albert a decis retragerea. Regele s-a angajat să părăsească Moldova pe drumul pe care venise, însă retragerea nu avea să se desfășoare în condițiile dorite de acesta.
Ștefan cel Mare a intuit momentul favorabil și a pregătit o ambuscadă în Codrii Cosminului, o zonă împădurită aflată la nord de Suceava, în apropierea actualei regiuni Cernăuți din Ucraina. Terenul, greu de străbătut de o armată numeroasă, urma să anuleze unul dintre principalele avantaje ale cavaleriei poloneze.
La 26 octombrie 1497, o parte importantă a armatei poloneze a fost atrasă în capcana pregătită de moldoveni. Potrivit relatărilor tradiționale despre bătălie, copacii doborâți au blocat înaintarea cavaleriei, iar atacurile moldovenilor au fragmentat formațiile adversarului. Surprinși într-un spațiu îngust, polonezii nu au mai putut să-și valorifice superioritatea numerică și au suferit pierderi grele. Retragerea s-a transformat într-o fugă dezordonată, iar numeroși nobili și membri ai elitei militare poloneze au căzut în luptă sau au fost capturați.
Tradiția istorică îl prezintă pe Ștefan drept comandantul care a urmărit desfășurarea luptei în pofida problemelor de sănătate și a rănilor mai vechi. Deși detaliile relatărilor diferă de la o cronică la alta, rezultatul confruntării este limpede: armata regelui Ioan Albert a fost înfrântă, iar planurile de supunere a Moldovei au eșuat.
Victoria de la Codrii Cosminului nu a însemnat însă încheierea rivalității dintre cele două țări. În 1498, oastea Moldovei a întreprins incursiuni în teritoriile poloneze, iar confruntarea a continuat pe cale diplomatică. Pacea a fost încheiată în 1499, prin tratative desfășurate la Cracovia și Hârlău, cele două părți angajându-se să-și respecte înțelegerile și să coopereze împotriva unor adversari comuni.
Nici obiectivul recuperării Chiliei și Cetății Albe nu a fost atins, iar Ștefan a trebuit să țină cont în continuare de presiunea otomană. În ultimii ani ai domniei sale, voievodul a continuat să negocieze alianțe și să-și apere interesele teritoriale, într-un spațiu în care echilibrul puterii se putea schimba de la un an la altul.
Bătălia de la Codrii Cosminului rămâne una dintre confruntările definitorii ale domniei lui Ștefan cel Mare. Într-o perioadă în care Moldova se afla între interesele Poloniei, Ungariei și Imperiului Otoman, victoria din 26 octombrie 1497 a demonstrat că soarta unui război nu era decisă doar de numărul soldaților, ci și de alegerea terenului, de momentul atacului și de priceperea comandantului.
