
În data de 10 februarie 2026, se împlinesc 638 de ani de la prima atestare documentară a orașului Suceava, una dintre cele mai importante cetăți medievale din spațiul românesc și prima capitală consolidată a Moldovei.
Documentul care menționează orașul datează din 10 februarie 1388 și este emis de domnitorul Petru I Mușat. În acel act, voievodul moldovean acorda un împrumut regelui Poloniei, Vladislav al II-lea Jagello, iar hrisovul este datat „în cetatea Sucevei”. Pentru istorici, această formulare confirmă nu doar existența localității, ci și rolul său de centru politic și militar al Moldovei încă din secolul al XIV-lea.
În deceniile următoare, Suceava devine reședința domnească a principatului și principalul nucleu administrativ al țării. Perioada de maximă dezvoltare a orașului este legată de domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), când a fost consolidată Cetatea de Scaun a Sucevei, transformându-se într-un sistem defensiv puternic, capabil să reziste mai multor asedii otomane.
În jurul curții domnești s-au dezvoltat meșteșugurile, comerțul și viața religioasă, Suceava devenind unul dintre cele mai importante orașe din Europa de Est la sfârșitul Evului Mediu. Poziția sa pe rutele comerciale care legau Polonia, Transilvania și Marea Neagră a contribuit la prosperitatea economică a regiunii.
Statutul de capitală a Moldovei s-a păstrat până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când centrul politic al principatului a fost mutat la Iași, în contextul schimbărilor geopolitice din regiune și al presiunii otomane.
Astăzi, Suceava rămâne un simbol al Moldovei medievale, iar cetatea și monumentele istorice ale orașului sunt printre cele mai importante repere ale patrimoniului românesc.