
Astăzi se împlinesc 86 de ani de la moartea lui Ion Inculeț, unul dintre principalii artizani ai Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918. Președinte al Sfatului Țării, forul legislativ care a votat Unirea, și om politic de anvergură, Inculeț a murit la București, în 18 noiembrie 1940, în urma unui atac de cord, la doar câteva luni după ocuparea Basarabiei de către sovietici. A fost înmormântat la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova, la periferia municipiului Iași.
Ion Inculeț s-a născut la 5 aprilie 1884, în satul Răzeni din Basarabia, fiind fiul lui Constantin și al Mariei Inculeț. A urmat școala primară în localitatea natală, după care și-a continuat studiile la Școala Teologică din Chișinău, instituție subordonată Seminarului Teologic.
Ulterior, a ales să studieze științele exacte și s-a înscris la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat. După un an, s-a transferat la Universitatea Imperială din Sankt Petersburg, unde a absolvit aceeași facultate cu diplomă de gradul I și recomandare pentru activitatea didactică.
Intrarea sa în viața politică s-a produs în contextul Revoluției Ruse din 1917. În acel an, Inculeț a devenit deputat în Sovietul din Petrograd, iar în aprilie a revenit în Basarabia, în calitate de emisar al președintelui Guvernului Provizoriu, Alexandr Kerenski. A venit în fruntea unui grup de aproximativ 40 de basarabeni, studenți și profesori din Petrograd, cu misiunea de a contribui la consolidarea schimbărilor provocate de Revoluția din februarie.
S-a impus rapid drept unul dintre liderii mișcării politice moldovenești și a fost ales deputat în Sfatul Țării, din partea deputaților-țărani. La 21 noiembrie 1917, a fost ales președinte al acestui for legislativ, într-un moment în care Basarabia își contura viitorul politic.
Sub conducerea lui Ion Inculeț, Sfatul Țării a votat, la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România, printr-o decizie care a marcat un moment fundamental în istoria românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
După realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, Inculeț a continuat să aibă un rol important în viața politică a României. Până în mai 1920, a exercitat funcția de ministru de stat fără portofoliu pentru Basarabia, ocupându-se de integrarea politică și administrativă a provinciei în cadrul statului român.
În această perioadă a început și procesul de integrare a formațiunilor politice basarabene în partidele din Vechiul Regat. Gruparea din jurul lui Inculeț, formată în cadrul Partidului Țărănesc din Basarabia, a decis fuziunea cu Partidul Național Liberal. În ianuarie 1922, acesta a fost numit ministru de stat în guvernul condus de Ionel Brătianu.
Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino, împreună cu care a avut doi copii, Ion I. Inculeț și Georgel I. Inculeț. Fiul său, Ion I. Inculeț, a devenit doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario din Canada, membru de onoare al Academiei Române și director al Centrului de Electrostatică Aplicată din cadrul aceleiași universități.