Acum 109 ani era constituit Sfatul Țării, parlamentul care avea să voteze Unirea Basarabiei cu România

Acum 109 ani, la Chișinău începea să prindă contur una dintre cele mai importante instituții din istoria românilor basarabeni – Sfatul Țării, forul reprezentativ care avea să decidă, în 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România. Constituit în contextul prăbușirii Imperiului Rus și al afirmării dreptului popoarelor la autodeterminare, parlamentul basarabean a devenit instituția care a preluat conducerea politică a provinciei și a pregătit terenul pentru desprinderea definitivă de Rusia.

Căderea regimului țarist, în urma Revoluției din februarie 1917, a deschis o nouă perspectivă pentru românii basarabeni, aflați de peste un secol sub dominație rusească. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, în 1812, teritoriul dintre Prut și Nistru fusese transformat în gubernie și supus unui amplu proces de rusificare, fără ca autoritățile țariste să reușească însă să elimine identitatea românească și aspirațiile naționale ale populației majoritare.

În atmosfera de libertate politică apărută după prăbușirea țarismului, s-au înmulțit organizațiile profesionale, teritoriale și politice care revendicau dreptul Basarabiei la autodeterminare. Un rol deosebit de activ l-au avut ostașii moldoveni mobilizați în armata rusă, pe fronturile Primului Război Mondial, precum și fruntașii Partidului Național Moldovenesc. Inițial, revendicarea principală era obținerea autonomiei Basarabiei în cadrul unei Rusii democratice și federative.

Lovitura de stat bolșevică din octombrie 1917, urmată de dezintegrarea autorității centrale și de izbucnirea războiului civil în Rusia, a schimbat însă radical datele problemei. În condițiile în care vechiul imperiu se destrăma, iar perspectiva unei Rusii democratice devenea tot mai îndepărtată, liderii basarabeni au înțeles că provincia avea nevoie de propriile instituții politice pentru a-și hotărî viitorul.

Un moment decisiv l-a reprezentat Congresul ostașilor moldoveni, desfășurat la Chișinău între 20 și 27 octombrie 1917. Reprezentanții militarilor au decis constituirea unui parlament reprezentativ al Basarabiei, care să preia atribuțiile suveranității naționale, precum și convocarea unei Adunări Constituante, menite să elaboreze proiectul de autonomie națională și teritorială a provinciei. Astfel a fost pusă temelia Sfatului Țării.

Pentru organizarea noului for legislativ a fost constituit un birou special, din care făceau parte personalități ale mișcării naționale, între care Ion Inculeț, Pantelimon Halippa, Pantelimon Erhan, Teofil Ioncu și Ion Buzdugan. În urma dezbaterilor, s-a stabilit un număr de 150 de mandate, iar componența instituției a fost concepută astfel încât să reflecte atât structura etnică a Basarabiei, cât și diversitatea sa administrativă, socială și politică. Dintre mandate, 105 erau rezervate moldovenilor, reprezentând 70% din total, iar 45 reveneau minorităților naționale.

Sfatul Țării urma să cuprindă reprezentanți ai ostașilor, țărănimii, orașelor, zemstvelor județene și ai comunităților etnice. Congresul a stabilit totodată caracterul provizoriu al instituției, ale cărei atribuții urmau să înceteze odată cu convocarea Adunării Constituante a Basarabiei.

La 21 noiembrie 1917, Sfatul Țării și-a inaugurat lucrările, iar Ion Inculeț a fost ales președinte al acestui for legislativ, avându-i alături pe Pantelimon Halippa, în funcția de vicepreședinte, și pe Ion Buzdugan, secretar. Instituția a preluat conducerea politică a Basarabiei și și-a asumat trei obiective majore: democratizarea și obținerea autonomiei provinciei, în cadrul Republicii Federative Democratice Ruse, reforma agrară și pregătirea Adunării Constituante.

În scurt timp, evoluțiile politice au împins Basarabia spre desprinderea de Rusia. La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, în cadrul Republicii Federative Democratice Ruse, iar la 7 decembrie a fost constituit primul executiv, Consiliul Directorilor Generali.

Pe fondul agravării situației din fostul Imperiu Rus și al amenințărilor la adresa securității provinciei, la 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Directorilor Generali a fost înlocuit cu un Consiliu de Miniștri, condus de Daniel Ciugureanu, iar Ion Inculeț a rămas în fruntea forului legislativ.

Momentul culminant al activității Sfatului Țării a venit la 27 martie 1918. Într-o ședință solemnă, după dezbateri intense, deputații au fost chemați să decidă viitorul Basarabiei. Cu majoritate de voturi, parlamentul basarabean a adoptat hotărârea istorică de Unire cu România, punând capăt celor 106 ani de dominație rusească.

Declarația adoptată consemna că Republica Democratică Moldovenească, „în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria”, ruptă de Rusia din trupul vechii Moldove, „în puterea dreptului istoric și dreptului de Neam”, se unește „de azi înainte și pentru totdeauna cu Mama sa România”.

Astfel, Sfatul Țării, instituție apărută din frământările politice ale anului 1917 și din aspirația basarabenilor de a-și hotărî singuri destinul, a devenit forul care a transformat idealul național al Unirii într-o decizie politică și juridică.

Loading Next Post...
Urmărește-ne
Search
Loading

Signing-in 3 seconds...

Signing-up 3 seconds...