Acum 107 ani, România Mare trecea la calendarul gregorian și introducea stilul nou pe tot teritoriul țării

Acum 107 ani, România Mare, printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I, a trecut oficial la calendarul gregorian. Astfel, data de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie pe stil nou. În consecință, anul 1919 a avut doar 352 de zile, iar luna aprilie – doar 17 zile.  

România a fost una dintre ultimele țări europene care au adoptat calendarul nou. Motivul principal a fost că după Unirea din 1918 au apărut tot mai multe probleme legate de utilizarea calendarului, în condițiile în care Ardealul, Banatul și Bucovina foloseau deja stilul nou, iar Vechiul Regat și Basarabia se conduceau încă după calendarul iulian, fiind necesară unificarea între provinciile istorice și din acest punct de vedere.

În Bucovina calendarul gregorian era utilizat din 1773, iar în Transilvania – de peste trei secole. De exemplu, la începutul secolului al XX-lea, între Brașov și București era o diferență de 13 zile.

De asemenea, acest decalaj a creat un șir de probleme de comunicare și în perioada Primului Război Mondial, când autoritățile de la București și aliații francezi și englezi foloseau calendare diferite.

Necesitatea reformei calendarului era una de ordin intern și extern, de consolidare și modernizare a noului stat unitar. În România, printre cele mai afectate de menținerea calendarului iulian erau industria și comerțul. O altă problemă deosebită se punea și în cazul statisticii. Statisticile românești erau greu de folosit, iar unele instituții sau ministere erau obligate prin forța lucrurilor să redacteze statistici în stilul nou. Astfel, băncile, poșta, telegraful, căile ferate și altele au fost nevoite să adopte anticipat calendarul gregorian. Inițial, calendarul gregorian a fost adoptat doar la nivelul armatei, în luna februarie 1919.

Au existat intenții privind trecerea la stilul nou și pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar ulterior s-a stabilit ca schimbarea să aibă loc la 19 iulie 1900, dată care ar fi urmat să devină 1 august 1900. A fost înființată și o comisie cu nume mari din știința românească de la acea dată. Raportul întocmit comisie a fost prezentat în Parlament, însă proiectul de reformă s-a blocat în comisiile de specialitate.

Biserica Ortodoxă Română a trecut, oficial, la noul calendar în octombrie 1924, la un an de la conferința pan-ortodoxă de la Constantinopol (Istanbul) din 1923. Hotărârile conferinței au provocat însă disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărțit în două la capitolul folosirii calendarelor. Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei și mai târziu a Antiohiei și cea a Bulgariei au acceptat noul calendar gregorian, iar Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă, Sfântul Munte Athos și Patriarhia Ierusalimului au păstrat calendarul iulian, pe care îl țin și până astăzi.

Până în anul 2099, diferența dintre calendarul iulian, care nu corespunde cu cel astronomic, va fi de 13 zile, după care, decalajul va fi de 14 sau chiar 15 zile. În condițiile în care actualele biserici ortodoxe, care țin calendarul iulian, vor refuza să treacă la stilul nou, atunci Nașterea Domnului ar urma să fie prăznuită în 8 ianuarie sau chiar 9 ianuarie.