Acum 108 ani, Regatul României intra în Primul Război Mondial, conflagrație ce a schimbat cursul istoriei românilor

În 27 august 1916, Regatul României, după lungi dezbateri politice dintre Casa Regală și clasa politică, decide să intre în Primul Război Mondial, conflict internațional ce a schimbat, peste doi ani, substanțial cursul istoriei românilor.

România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei, formată de marile puteri de atunci – Imperiul Rus, Marea Britanie și Franța. A fost un pas dificil luat de regele Ferdinand, aflat de doar doi ani la conducere, după moartea unchiului său Carol I, în 1914. Casa Regală Română făcea parte dintr-o dinastie germană – Hohenzollern, ceea ce însemna că armele erau îndreptate împotriva Germaniei, stat ce făcea parte din coaliția militară a Puterilor Centrale – împreună cu Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria, ultima dorind cu orice preț retrocedarea sudului Dobrogei, Catrilaterul, alipit la România în 1913.

În urma acestei decizii, Regele Ferdinand, care după 1918 va fi numit Întregitorul, a fost exclus din Casa Regală de Hohenzollern de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

Răspunzând marelui politician român Petre P. Carp, filogerman convins, Regele Ferdinand a arătat că interesele ţării şi ale dinastiei erau identice: „Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să ştiţi, domnule Carp, că dinastia mea este română. Rău aţi făcut când aţi numit-o străină, germană. Nu, e românească!”.  

Amintim că, anterior, loialitatea sa față de patria de adopție a determinat excomunicarea sa din Biserica Catolică, ridicată ulterior, întrucât a fost de acord ca viitorii săi urmași să fie botezați și crescuți în religia ortodoxă română, la cererea Guvernului României. Regele a fost însă catolic până la moarte.

În ciuda auspiciilor nefavorabile, a dramelor personale, Regele Ferdinand I a fost un simbol pentru lupta românilor, iar la sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Regele Ferdinand I și Regina Maria au fost încoronați Regi ai României Mari. Sub domnia sa, România a cunoscut o serie de transformări profunde în anii care au urmat Primului Război Mondial, prin introducerea votului universal, aplicarea reformei agrare și adoptarea unei noi Constituții.

Cronologia unui război ce a salvat o națiune

Primul Război Mondial a însemnat pentru ostașii români fronturi grele și dure, pe care nu le mai avuseseră de sute de ani. În Transilvania, Armata română înaintează pe trei direcții. La rândul lor, Germania și Turcia declară război României la 28, respectiv, 30 august. Pe 31 august, Bulgaria atacă România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie 1916.

Din punct de vedere militar, campania anului 1916 a cuprins patru operațiuni militare de nivel strategic, fiecare dintre acestea incluzând un număr de mari bătălii – Ofensiva în Transilvania, operațiunea de apărare pe frontul de sud, operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați și operațiunea de apărare a teritoriului Munteniei, inclusiv a Bucureștiului.

Potrivit articolelor de pe historia.ro, declanșarea Primului Război Mondial a găsit România într-o situație delicată. Era legată printr-un tratat defensiv de Tripla Alianță și, implicit, de Austro-Ungaria, țară care ocupa Transilvania și Bucovina, provincii locuite de români. De cealaltă parte, România ar fi fost nevoită să se alieze cu Rusia, dușmanul tradițional, imperiu care la rândul ei ocupa o veche provincie românească, respectiv Basarabia. Practic, România trebuia să aleagă la ce teritorii locuite de români renunță. Însă această opțiune nu ar fi însemnat nimic, dacă nu câștiga războiul alături de aliații săi. Deznodământul războiului a fost extrem de norocos pentru România, însă la fel de bine putea să fie un dezastru, lucru demonstrat de ocupația germană și de pacea de la București. În loc să dobândească Transilvania și Bucovina, România a pierdut Dobrogea, fâșia munților și era ruinată de pata unor despăgubiri de război împovărătoare. În final, aliații occidentali ai României au câștigat războiul, iar Imperiul Țarist s-a dezmembrat. Într-un context extrem de norocos, România a obținut mai mult decât spera: toate cele trei provincii.

Peste patru luni de la intrarea în război, Bucureștiul a fost ocupat de forțele germane, iar toată administrația, inclusiv Casa Regală se retrage la Iași. Din punc tde vedere politic și național, Primul Război Mondial a fost o victorie pentru Regatul României, care în 1918, ajunsese la un apogeu teritorial, cuprinzând aproape toate teritoriile locuite de români. Desființarea Imperiului Austro-UNgar și războiul civil din Rusia a dus la pașii următori ce a însemnat – Marea Unire de la 1918.

Decizia de a intra în război de partea Antantei nu a fost luată însă în unanimitate, numeroși lideri politici și oameni de cultură s-au opus. Fie din rusofobie, fie din convingerea fermă că Antanta nu are cum să câștige războiul, aceștia au considerat că România ar avea mai mult de câștigat dacă s-ar alătura Germaniei. Printre cei numiți încă de atunci germanofili, se regăseau importanți lideri politici, precum și nume importante ale culturii românești: Grigore Antipa, Tudor Arghezi, Victor Babeș, Mateiu Caragiale, Petre P. Carp, George Coșbuc, Gala Galaction, Constantin Giurescu, Dimitrie Guști, Garabet Ibrăileanu, Alexandru Macedonski, Titu Maiorescu, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici, Constantin Stere, Nicolae Tonitza, George Topîrceanu, Duiliu Zamfirescu.