Acum 109 ani România intra în Primul Război Mondial, conflagrație ce a dus la înfăptuirea idealului național al României Mari

Astăzi se împlinesc 109 ani de când Regatul României intra oficial în Primul Război Mondial alături de Antanta, acel bloc militar, cunoscut și ca Tripla Înțelegere, format din Franța, Marea Britanie și Imperiul Rus. Astfel, în data de 27 august 1916, după doi ani de neutralitate, Armata Română înainta în Ardeal, aflat sub ocupația Imperiului Austro-Ungar. Intrarea oficială în lupte fusese decisă cu două săptămâni mai devreme de către Regele Ferdinand și Consiliul de Coroană, care declanșase stare de război în țară.

Drumul complicat până la luarea deciziei de implicare în război

Intrarea în război a fost un pas dificil luat de regele Ferdinand, aflat de doar doi ani la conducere, după moartea unchiului său Carol I, în 1914. Decizia a fost precedată de lungi dezbateri între clasa politică și Casa Regală Română, care făcea parte dintr-o dinastie germană – Hohenzollern, ceea ce însemna că armele erau îndreptate împotriva Germaniei, stat ce făcea parte din coaliția militarăadversă a Puterilor Centrale – împreună cu Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria, ultima dorind cu orice preț retrocedarea sudului Dobrogei, Catrilaterul, alipit la România în 1913.

Numeroși lideri politici și oameni de cultură s-au opus. Fie din rusofobie, fie din convingerea fermă că Antanta nu are cum să câștige războiul, aceștia au considerat că România ar avea mai mult de câștigat dacă s-ar alătura Germaniei. 

Totuși, în urma acestei decizii, Regele Ferdinand, care după 1918 va fi numit Întregitorul, a fost exclus din Casa Regală de Hohenzollern de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.

Răspunzând marelui politician român Petre P. Carp, filogerman convins, Regele Ferdinand a arătat că interesele ţării şi ale dinastiei erau identice: „Dinastia va urma soarta ţării, învingătoare sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să ştiţi, domnule Carp, că dinastia mea este română. Rău aţi făcut când aţi numit-o străină, germană. Nu, e românească!”.  

Amintim că, anterior, loialitatea sa față de patria de adopție a determinat excomunicarea sa din Biserica Catolică, ridicată ulterior, întrucât a fost de acord ca viitorii săi urmași să fie botezați și crescuți în religia ortodoxă română, la cererea Guvernului României. Regele a fost însă catolic până la moarte.

Miza României în Primul Război Mondial

Atunci când România a decis intrarea în Primul Război Mondial alături de Antanta şi împotriva Puterilor Centrale, a avut de ales şi între două provincii româneşti, Basarabia şi Transilvania, iar balanţa a înclinat spre cea din urmă. Chiar dacă istoria a dus în cele din urmă la integrarea ambelor provincii în România Mare, acest lucru se poate pune şi pe seama unei conjuncturi favorabile. A fost un război atipic, în urma căruia România, deşi a pierdut şi a fost nevoită să încheie o pace separată, a beneficiat de câştigurile aliaţilor ei, iar România s-a reîntregit pentru două decenii.

Primul Război Mondial a însemnat pentru ostașii români fronturi grele și dure, pe care nu le mai avuseseră de sute de ani. În Transilvania, Armata română înaintează pe trei direcții. La rândul lor, Germania și Turcia declară război României la 28, respectiv, 30 august. Pe 31 august, Bulgaria atacă România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie 1916.

Din punct de vedere militar, campania anului 1916 a cuprins patru operațiuni militare de nivel strategic, fiecare dintre acestea incluzând un număr de mari bătălii – Ofensiva în Transilvania, operațiunea de apărare pe frontul de sud, operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați și operațiunea de apărare a teritoriului Munteniei, inclusiv a Bucureștiului.

Declanșarea Primului Război Mondial a găsit România într-o situație delicată. Era legată printr-un tratat defensiv de Tripla Alianță și, implicit, de Austro-Ungaria, țară care ocupa Transilvania și Bucovina, provincii locuite de români. De cealaltă parte, România ar fi fost nevoită să se alieze cu Rusia, dușmanul tradițional, imperiu care la rândul ei ocupa o veche provincie românească, respectiv Basarabia. Practic, România trebuia să aleagă la ce teritorii locuite de români renunță. Însă această opțiune nu ar fi însemnat nimic, dacă nu câștiga războiul alături de aliații săi. Deznodământul războiului a fost extrem de favorabil pentru România, însă la fel de bine putea să fie un dezastru, lucru demonstrat de ocupația germană și de pacea de la București. În loc să dobândească Transilvania și Bucovina, România a pierdut Dobrogea, fâșia munților și era ruinată de pata unor despăgubiri de război împovărătoare. În final, aliații occidentali ai României au câștigat războiul, iar Imperiul Țarist s-a dezmembrat în urma războiului civil și a revoluției bolșevice. Într-un context extrem de norocos, România a obținut mai mult decât spera: toate cele trei provincii.

Peste patru luni de la intrarea în război, Bucureștiul a fost ocupat de forțele germane, iar toată administrația, inclusiv Casa Regală se retrage la Iași. Din punc tde vedere politic și național, Primul Război Mondial a fost o victorie pentru Regatul României, care în 1918, ajunsese la un apogeu teritorial, cuprinzând aproape toate teritoriile locuite de români. Desființarea Imperiului Austro-UNgar și războiul civil din Rusia a dus la pașii următori ce a însemnat – Marea Unire de la 1918.