Acum 148 de ani, rușii, zdrobiți la Plevna, cereau ajutor printr-o telegramă trimisă lui Carol I. Decenii mai târziu, sovieticii au încercat să distrugă documentul

Acum 148 de ani, în 31 iulie 1877, domnitorul Carol I, viitor rege al României, primea istorica telegramă a Armatei Ruse, care, în urma unei înfrângeri dure în fața turcilor la Plevna, Bulgaria, cerea ajutor militar românilor. Documentul, unul dintre cele mai importante acte după Declarația de Independență, a stat la baza intrării Principatelor Unite în războiul ruso-turc, conflagrație care ulterior a consfințit independența României.

Telegrama a fost trimisă lui Carol I de către Marele Cneaz Nicolae, comandantul trupelor ruse în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 și unchi al țarului de atunci Alexandru al II-lea.

Iniţial atacată de două ori de trupele ruse, cetatea Plevna şi puternicul sistem de fortificaţii din jur a rezistat, producând mari pierderi armatei țariste. În aceste condiţii, la 31 iulie, arhiducele Nicolae, care își mutase de urgență cartierul general, iar țarul era la un pas de a se retrage peste Dunăre,  trimite o telegramă lui Carol I prin care îi cere ajutor domnitorului și îi vorbește despre panica în care intraseră subalternii săi.

„Turcii înghesuind multe trupe la Plevna ne înfrâng. Vă rog să faceți fuziune, demonstrațiune și dacă se poate să treceți Dunărea, așa cum doriți. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările”, se arăta în istorica telegramă.

Sigur este documentul prin care, oficial, România intră în război şi cu acesta, problemele independenţei româneşti se îndreaptă către soluţionarea fericită la nivel diplomatic european de mai târziu. 

Istoricul român Ciprian Stoleru precizează într-un articol pentru historia.ro că până la înfrângerea rușilor de la Plevna, cu o aroganţă caracteristică marilor puteri, Rusia ocolise solicitările României de a se alătura acestei expediţii militare, care, pentru statul român, ar fi însemnat consacrarea independenţei.

Oricum, Carol I a dat curs telegramei devenind și comandantul trupelor aliate în Bătălia de la Plevna, care a început o lună mai târziu, în 30 august 1877. Viitorul rege al României îl avea ca aghiotant pe generalul rus Eduard Totleben, iar șeful Statului Major era un alt general rus – Pavel Zotov, ambii fiind în subordinea militară directă a lui Carol I.

„Anul 1877 dar și următorul au fost pentru români doi ani de grație. Nu numai că și-au cucerit independența, dar au aflat și au înțeles adevăruri esențiale despre ei și despre cei din jurul lor. Bătându-i pe turci la Plevna, Vidin, Smârdan, românii obțineau prima victorie asupra turcilor după sute de ani. Pe de altă parte, românii au descoperit în marele aliat vecin creștin și ortodox un pericol lacom și fără scrupul”, subliniază istoricul Ciprian Stoleru.

Istorica telegramă a Armatei Ruse, care se păstrează ca dovadă în Arhivele Naționale de la București, trimisă proaspătului stat român, care încă se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, a lăsat însă o pată în cronologia reușitelor și victoriilor Armatei Ruse în acel război balcanic. Imediat după confruntările de la Plevna, Vidin și Smârdan, autoritățile oficiale țariste au încercat să treacă în umbră definitivă capitolul legat de ajutorul cerut României. Iar șapte decenii mai târziu, în 1945, o echipă de specialiști sovietici de la Moscova ar fi încercat chiar să găsească la București telegrama pentru a o distruge.

După luptele de la Plevna, pentru România a urmat o bătălie diplomatică pentru independență, când trimișii români, după încheierea războiului, nu sunt ascultați nici la San Stefano, lângă Istanbul, acolo unde rușii și turcii au semnat tratatul de încheiere a războiului, dar nici la Berlin, acolo unde a avut loc deja congresul legat de încheierea acestei conflagrații.

După victorie, rușii refuză prezența românilor la negocierile de pace, se impun condiții foarte dure pentru recunoașterea independenței. După acest conflict, Principatele Unite pierd cele trei județe din sudul Basarabiei, care sunt anexate din nou de Imperiul Rus, dar primesc în schimb Dobrogea.