Acum 85 de ani, tânărul principe Mihai I prelua coroana României, după abdicarea tatălui său Carol al II-lea

Acum 85 de ani, în 6 septembrie 1940, tânărul principe Mihai I, în vârstă de aproape 19 ani, își începe cea de-a doua domnie și preia coroana României, după abdicarea tatălui său Carol al II-lea. Mihai devine rege al României la începutul toamnei din 1940, când în țară are loc o schimbare fundamentală a regimului politic, marcată de abdicarea regelui Carol al II-lea și de venirea la putere a generalului Ion Antonescu, alături de Mișcarea Legionară.

Generalul Ion Antonescu a fost însărcinat cu formarea unui nou guvern în 4 septembrie 1940. Tot în aceeași zi, mareșalul i-a cerut regelui Carol al II-lea să-i ofere puteri depline. După multe ezitări, regele a semnat în dimineața de 5 septembrie decretul prin care Ion Antonescu era învestit cu ”puteri depline pentru conducerea statului român”. În aceeași zi, a fost suspendată Constituția din 1938 și au fost dizolvate Corpurile legiuitoare. În seara zilei de 5 septembrie, Antonescu i-a cerut lui Carol al II-lea să abdice și i-a dat timp de gândire până a doua zi la ora 4 dimineața. Când a expirat ultimatumul, Antonescu i-a trimis regelui o scrisoare prin care i-a cerut din nou să abdice, pentru a nu arunca țara în „război civil”.

La ora 6.10, regele a decis să semneze actul de abdicare. În manifestul pe care l- adresat poporului român, Carol al II-lea a avut grijă să evite cuvântul „abdicare”, subliniind doar că trece asupra fiului să Mihai „grelele sarcini ale domniei”. Lui Carol i-a fost acordată libertatea de a călători oriunde dorea și o rentă anuală de 20 de milioane de lei. În dimineața de 7 septembrie, Carol al II-lea pleca în exil din București, însoțit de Elena Lupescu, cu un tren special, compus din 12 vagoane.

Astfel, în vârstă de numai 18 ani, Mihai a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituţie, suspendată în ziua precedentă, şi fără votul Parlamentului, dizolvat anterior, însă a fost uns rege de Patriarhul Nicodim Munteanu, fiind singurul suveran român care a fost uns rege de Biserica Ortodoxă Română. Dacă în timpul primei sale domnii (1927-1930), Mihai era doar un copil, cea de-a doua domnie a început în umbra lui Ion Antonescu, care deținea puteri depline „pentru conducerea Statului Român”. 

Amintim că timp de trei ani, în perioada 1927-1930, regele-copil a domnit prin regență, fiind însoțit în toate împrejurările de Principesa-Mamă Elena. Prima domnie s-a încheiat în iunie 1930, după plecarea mamei sale în exil. Tatăl său, Regele Carol II-lea, i-a luat locul pe tron, iar Mihai a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia.

Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie.

A doua domnie a Regelui Mihai a început într-un an greu, când Români a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul.

Sub Statul național-legionar, apoi sub regimul Antonescu, Regele nu avea putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații, nici măcar nu a fost informat în prealabil despre intrarea României în război alături de Germania nazistă.

În 23 august 1944, Regele a hotărât ieșirea României din alianța cu Germania și trecerea de partea Aliaților, fapt care, conform istoricilor, a scurtat războiul cu 6 luni. Deși s-a opus din toate puterile instaurării regimului comunist în România, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost obligat să abdice, iar România devenea republică, parte a blocului socialist, aflat în zona de influență a Uniunii Sovietice.

Fiind obligat să părăsească țara, a locuit, până la sfârșitul anului 1948, la vila Sparta, locuința Reginei-Mame Elena. Din 1949, Regele Mihai și Regina Ana s-au mutat la Lausanne și apoi în Anglia. Exilul a continuat pe tot parcursul Războiului Rece. Chiar și după căderea comunismului în România, în anul 1989, Regelui i s-a interzis revenirea în țară natală până în 1997.

Regele Mihai I al României a vizitat de cinci ori Basarabia. Prima sa vizită a avut loc în iunie 1935, fiind încă principe moştenitor, în vârstă de 13 ani, când l-a însoțit tatăl său Regele Carol al II-lea și a participat la sfinţirea Catedralei „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” de la Bălţi.

Ultima dată Regele Mihai I a trecut Prutul în 1 iunie 2006, când a participat la ceremonia de inaugurare a cimitirului de onoare românesc de la Ţiganca, unde sunt înhumaţi peste 1000 de militari români căzuţi în luptele pentru eliberarea Basarabiei.

Fostul suveran român a trecut la cele veșnice în data de 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Aubonne, Elveția. Pe 16 decembrie, el a fost înmormântat în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Necropolă Regală din Curtea de Argeş.