Now Reading: ANALIZĂ | Igor Munteanu: E15 ori referendumul din Islanda
- 01
ANALIZĂ | Igor Munteanu: E15 ori referendumul din Islanda
ANALIZĂ | Igor Munteanu: E15 ori referendumul din Islanda
După erupția din 2010, numele vulcanului Eyjafjallajökull le dădea mari bătăi de cap piloților, jurnaliștilor și directorilor companiilor aeriene. Așa a apărut mem-ul de a-l numi „E15”, „începe cu E și mai are 15 litere pe care nu le putem pronunța”. Cam aceeași poveste s-a întâmplat acum cu referendumul islandez din 29 august. Merită să știm că referendumul nu a fost un vot contra aderării la UE, ci asupra reluării negocierilor de aderare, suspendate de 10 ani, iar islandezii au respins reluarea lor cu 52,8% la 47,2%. Deci, cei care susțin că Islanda a respins UE este ca și cum ai spune „NU15” pentru că nu spui de ce au răspuns „nu” islandezii. Ar fi bine să cunoaștem înainte de a da verdicte.
1. De fapt, factorul decisiv a fost pescuitul, suveranitatea și status quo-ul existent. La islandezi (adică în Groenlanda), pescuitul nu este doar un sector economic, ci o materie a identității și autonomiei lor, sau 40% din toate exporturile. Mulți s-au temut că intrarea sub ordinile UE ar transfera Bruxellesului o parte din controlul real asupra cotelor și apelor teritoriale. Nu a ajutat promisiunea unor derogări negociate. Islanda beneficiază deja de cea mai mare parte a integrării economice europene, are acces la spațiul economic european și Schengen, are acces la piața unică, la libera circulație și la numeroase programe europene, păstrând însă controlul asupra pescuitului și agriculturii. Pentru mulți, aderarea are câștig marginal, dar aduce riscuri politice foarte concrete.
2. Un al doilea factor de risc pentru islandezi ține de suveranitate. La islandezi, suveranitatea înseamnă „cine controlează peștele, pământul și moneda?”. Cei care au promovat UE au răspuns corect, dar prea stufos, iar islandezii deja știu că au aderat la prea multe norme fără să voteze asupra lor.
3. În al treilea rând, clivajul teritorial a contat mult. Reykjavík a votat majoritar pentru apropierea de UE, în timp ce regiunile dependente mai direct de pescuit și agricultură au înclinat spre „nu”. Rezultatul reflectă astfel și opoziția centru–periferie, nu numai o evaluare generală a Uniunii. Astfel, forțele economice organizate au favorizat status quo-ul, păstrarea unei distanțe politice față de UE, acestea fiind Partidul Independenței, organizații din pescuit, o parte a mediului de afaceri și chiar segmente sindicale, care au susținut că UE înseamnă pierderea controlului asupra identității islandeze, nu ca pe o simplă explorare diplomatică.
4. În termeni de securitate, cele două tabere au vorbit, în fond, despre două tipuri de securitate. Cei de la „da” au pus accentul pe: securitatea geopolitică într-un Atlantic de Nord mai instabil; incertitudinile privind relația cu Statele Unite și amenințările lui Donald Trump la adresa Groenlandei; stabilitatea economică, reducerea vulnerabilității coroanei și eventuala adoptare a euro; obținerea unui vot asupra regulilor UE pe care Islanda le aplică deja.
Iar cei cu „nu” a insistat asupra: controlului național al resurselor piscicole; agriculturii și proprietății asupra terenurilor; suveranității legislative și monetare; ideii că Islanda primește deja „ce este mai bun din Europa” prin SEE și Schengen. A prevalat securitatea economică imediată și controlul resurselor, nu argumentul geopolitic. Regula clasică a referendumurilor: costurile percepute ca precise, apropiate și posibil ireversibile cântăresc mai mult decât beneficiile strategice, difuze și îndepărtate. „Vom putea pierde controlul pescuitului” mobilizează mai puternic decât „vom avea o voce mai mare în arhitectura europeană”.
Concluzii:
– Mulți se mai întreabă dacă eșecul referendumului din Islanda înseamnă că UE nu mai este atractivă? Și da, și nu. Diferența de 5,6 puncte arată o societate divizată, nu o respingere a UE. Islandezii nu au votat contra UE, ci au analizat beneficiile și riscurile aderării.
– Putem vedea o limită notabilă a farmecelor UE: puterea sa de atracție scade când o țară prosperă poate obține acces la piața europeană și libera circulație fără a transfera competențele sale în domenii sensibile. Pentru Islanda, alternativa la aderare nu este singurătatea, ci integrarea selectivă. Bine de știut.
– Referendumul nu demonstrează că proiectul european și-a pierdut viabilitatea, ci că atractivitatea geopolitică a UE nu compensează automat teama de pierdere a controlului economic.
– Tabăra proeuropeană a încercat să transforme anxietatea geopolitică într-un mandat pentru negocieri; adversarii au transformat pescuitul într-un simbol al independenței. Simbolul concret a învins promisiunea strategică.
– în sfârșit, lecția pentru UE este că, în statele nordice profund integrate, argumentul general al „apartenenței la Europa” nu mai este suficient. Extinderea trebuie să includă garanții credibile pentru interesele naționale sensibile. Un referendum asupra unui proces – fără un acord final și fără răspunsuri clare la derogări permite fricilor inerente privind destinația finală să domine și să prevaleze.
Autor: Igor Munteanu, cercetător senior IDIS Viitorul
