Now Reading: ANALIZĂ | Igor Munteanu: Prețurile accelerează, bugetele familiilor cedează
- 01
ANALIZĂ | Igor Munteanu: Prețurile accelerează, bugetele familiilor cedează
ANALIZĂ | Igor Munteanu: Prețurile accelerează, bugetele familiilor cedează
Situația economică devine mai proastă pentru moldoveni în 2026. Prețurile cresc mai repede în Republica Moldova decât în regiune, iar familiile care au dificultăți în achitarea cheltuielilor de bază sunt mai numeroase. Doar în două luni, prețurile au crescut cumulativ cu 4,35%. Inflația a urcat de la 6,96% în august la 8,60% în septembrie, ajungând la 10,77% în octombrie. Rata este abruptă față de alte economii. Scumpirile lunare au crescut cu 1,66% la noi, față de 0,8% în România, 0,7% în Polonia și 0,6% în zona euro. Strict pe cifre, Eurostatul orientează un indice armonizat, însemnând că în Republica Moldova șocurile sunt mai dure.
Energia este motivul central pentru scumpiri, Mr. Obvious, dar lanțul de cauzalitate nu se rezumă la gospodării. Efectul social al scumpirilor este mai puternic decât de obicei pentru că: 1) reducerea anterioară a ratei inflației nu a însemnat revenirea prețurilor la produsele de primă necesitate la vechiul nivel, iar familiile cu venituri modeste așa și nu au recuperat pierderile de putere de cumpărare, încât noul val mărește un deficit deja existent în buget; și 2) șocul inflaționist lovește direct necesitățile de prim nivel, chiar înaintea iernii.
În octombrie, deciziile ANRE au scumpit deja gazele cu 28,8%, iar încălzirea cu 61,2%; hrana, locuința și utilitățile absorbeau 57,2% din cheltuielile gospodăriilor, respectiv 65,5% la sate. Familiile cu venituri modeste au deja foarte puține cheltuieli la care pot renunța, ceea ce înseamnă că, practic, reducerea banilor disponibili, ca urmare a prețurilor mai mari și a inflației, înseamnă frig, alimentație mai slabă sau datorii/îndatorări pe care mulți nu și le mai pot permite.
În 2025, alimentele însemnau 23% din consum în România, 20,1% în Bulgaria, 18% în Polonia și 35,5% în Republica Moldova. Dacă alimentele se scumpesc cu 10%, păstrarea acelorași cantități cere unei familii cu 4,1% mai mult din bugetul inițial. Pentru familiile fără rezerve, ajustarea poate însemna hrană mai puțină, medicamente amânate, încălzire redusă sau datorii. În 2025, 31,1% din populație se găsea în categoria sărăciei absolute, ponderea ajungând la 40% la sate. Asta descrie o stare de vulnerabilitate cronică înaintea șocului inflaționist din octombrie.
Desigur, unii vor spune că nimeni, niciun magician, nu ar putea reduce energia, eliminând expunerea curentă. În 2022, Republica Moldova importa 81% din energia consumată. În ultimii ani, sistemul energetic a diversificat furnizorii, dar nu a schimbat dependența.
Este nevoie de completarea energiei de import cu producție locală și eficiență energetică, dar și, mai mult, de creșterea producției locale și stimularea inițiativei antreprenoriale. Republica Moldova poate oferi compensații celor săraci, tot așa cum alte state ale Uniunii Europene amortizează șocurile pentru populație prin a) plafonări ale costului energiei, b) indexarea veniturilor, c) cecul energetic (francez), d) contracte energetice cu preț fix și alte credite direct în factură etc. Problema este că scumpirile de azi ajung imediat în viața oamenilor, în timp ce reformele și promisiunile politicienilor răsună facultativ.
O familie al cărei venit nu crește odată cu prețurile plătește diferența din hrană, medicamente și încălzire. Pentru cei săraci, această diferență înseamnă lipsuri mai adânci, resentimente mai concrete, frustrări mai direct expuse. Iar o întreprindere mică sau mijlocie prinsă între facturi mai mari și finanțare scumpă are mai puțini bani pentru investiții, salarii și angajări. Așa se blochează dezvoltarea: costurile cresc înainte ca economia să poată produce mai mult. Nemaivorbind de cozile lungi de probleme nerezolvate în sectorul privat, cu sectoare întregi care depind de voia unui singur „boier”, care guvernează lanțuri întregi de bănci, infrastructuri și instanțe. Cunosc companii care își limitează activitățile pentru că agențiile de reglementare s-au transformat în dulăii de pază ai unor interese (vested). Zeci de milioane de euro stau blocate pentru că boierii nu își pot împărți azi sferele de influență, iar focul arde.
La învestire, prim-ministrul Tofan a promis rapiditate și disciplină în execuție, eliminarea birocrației și a risipei. După 100 de zile, nu mai poate exista niciun fel de scutire de răspunderea pe care și-a asumat-o. De ce am fi generoși cu un guvern care nu își îndeplinește promisiunile, forțându-l pe cetățean să își reducă consumul? Cu cât se amână reducerea birocrației, investițiile energetice și deblocarea proiectelor, cu atât oamenii și firmele rămân mai mult timp expuși acelorași vulnerabilități. Răbdarea populației nu poate ține loc de politică economică, iar reformele care rămân în discuții nu plătesc salarii și nu creează locuri de muncă.
Cinci priorități pentru un guvern competent:
1. Să reducă riscul investițiilor productive. Garanții parțiale pentru creditele destinate achiziționării de utilaje destinate procesării, eficienței energetice și exportului. Sprijinul – de condiționat de investițiile proprii și de rezultate verificabile. Shared risks.
2. Să lase mai multe resurse pentru creșterea firmelor, nu să crească taxele. Facilități pentru profitul reinvestit și amortizarea echipamentelor, cu reguli fiscale previzibile și rambursarea TVA. O întreprindere trebuie să știe ce bani are disponibili și în cât timp îi recuperează.
3. Să transforme economia de energie într-o investiție accesibilă. Cofinanțare pentru izolarea spațiilor de producție, echipamente eficiente și producție proprie de energie, reducerea costurilor pe unitatea produsă și a expunerii la următoarea scumpire.
4. Să elimine interdicțiile absurde și discreționarismul Agenției de Mediu, care face intrarea pe piață și extinderea producției foarte complicate. Agențiile care blochează intrarea pe piață trebuie eliminate; atribuția lor de a emite autorizații trebuie însoțită de proceduri cu termene clare, controale bazate pe risc, racordări previzibile și achiziții publice accesibile întreprinderilor mici și mijlocii. Sprijin de stat pentru certificare, laboratoare și identificarea piețelor. Creditul ajută doar dacă firma poate produce și vinde.
5. Să lege formarea profesională de angajări reale. Întregul sistem public de educație trebuie să includă ucenicie (practică de producție) și instruire realizate împreună cu întreprinderile economiei reale, cu sprijin temporar pentru șomeri, urmărind păstrarea locului de muncă după încheierea finanțării.
Nu știu dacă vom vedea aceste programe preluate de guvern. Mi-aș dori ca orice guvern să raporteze public câte investiții private a adus, câți bani publici au fost mobilizați pentru dezvoltarea afacerilor, câte locuri de muncă au fost create ori menținute și ce creștere a productivității s-a obținut. Și mi-aș dori ca Republica Moldova să elimine oligarhiile, chiar și atunci când acestea se pretind a fi prieteni.
Autor: Igor Munteanu, cercetător senior IDIS Viitorul
