ATITUDINI | Alexandru Tănase: Moldova europeană – țara în care meritocrația are întotdeauna un număr de telefon

BRĂIKING NIUS-ul zilei pe malurile Bâcului: directorul de la MoldATSA și-ar fi trecut în CV că a fost pilot de avion în Canada. Națiunea este în stare de șoc.

Dezvăluirea este atât de șocantă încât aproape reușește să ne facă să uităm întrebarea cu adevărat interesantă: din ce motiv crede cineva că CV-ul a avut vreun rol în numirea în funcție a acestui personaj?

De unde și până unde a început cineva să creadă că funcția de director la MoldATSA se ocupă în Republica Moldova pe baza unui CV?

MoldATSA nu a fost niciodată o simplă instituție tehnică. A fost, mai degrabă, locul unde aterizau, la salarii grase, copiii demnitarilor influenți, oamenii trimiși „de sus” și personajele din anturajul cel mai intim al puterii. Acolo pur și simplu nu ajungea oricine. Pentru asta existau criterii de selecție mult mai sofisticate decât un CV prăpădit.

Directorul la MoldATSA este una dintre cele mai „rumene” funcții din statul nostru drag. Salarii grase, plătite la timp, bonusuri generoase, deplasări exotice și un efort relativ modest într-o instituție în care banii vin în valută, în mare parte, pentru simplul fapt că deasupra capetelor noastre continuă să tranziteze avioane.

Nu-i necesar să indici în CV că ești pilot. Era suficient să fii „pasager” în avionul potrivit al puterii pentru a ateriza într-o astfel de funcție.

De aceea, indignarea legată de CV este, în sine, aproape ridicolă. Omul nu a ajuns acolo pentru că avea un CV impresionant. A ajuns acolo pentru că decizia numirii sale a fost luată în cabinete mult mai înalte decât cele ale unui avion de linie.

Iar cei de la APP nici nu au îndrăznit să verifice conținutul dosarului. Când numirea vine de la asemenea altitudini, verificarea CV-ului poate fi interpretată ca o lipsă de respect față de autorul recomandării.

Acum, probabil, s-a modificat configurația puterii și un alt veteran al meritocrației moldovenești abia așteaptă să aterizeze la pupitrul călduț de supraveghere a cerului patriei. Își va începe ziua într-un birou mai mare decât apartamentul unui profesor universitar, cu un cappuccino și un croissant franțuzesc în față, în timp ce în cont îi vor ateriza peste un milion de lei anual pentru misiunea strategică de a constata că avioanele continuă să traverseze cerul țărișoarei noastre dragi, exact cum au făcut-o înaintea lui și cum o vor face mult timp după ce va pleca.

Din când în când va fi nevoit să suporte și greutățile funcției: deplasări prin Mauritius, Maldive, Singapore sau alte colțuri exotice ale lumii, exclusiv la business class, pentru a studia în profunzime problemele gravitației și impactul acestora asupra bronzului uniform al pielii. Este o muncă grea. Cineva trebuie să o facă.

Desigur, totul se va face în baza meritocrației. Doar că, în Republica Moldova, meritocrația întotdeauna are un număr de telefon. Dar astea-s fleacuri.

Povestea nu va fi completă dacă nu voi spune cum am aflat eu despre existența MoldATSA. Eram avocat în dosarul unui fost director al acestei instituții. Omul a fost arestat pentru o infracțiune deosebit de gravă după standardele Republicii Moldova: nu voia să plece din funcție.

Când s-a încăpățânat să rămână, s-a procedat exact așa cum se procedează de obicei pe la noi atunci când legea încurcă planurile celor puternici: i s-a fabricat un dosar penal. Iar pentru că lecția să fie convingătoare și pentru alții, la Judecătoria Botanica i-au fost lipiți zece ani de pușcărie.

De-a lungul carierei am văzut zeci de „comenzi de stat” în justiție, dar cazul acesta m-a lăsat fără cuvinte. Există dosare cusute cu ață albă și există dosare cârpite cu ce s-a găsit la îndemână. Acesta făcea parte din a doua categorie.

În dosar nu există nicio faptă care, măcar printr-un exercițiu excesiv de imaginație, să poată fi calificată drept infracțiune. Judecătorii știau asta. Procurorii știau asta. Principalul „argument” din sentința de condamnare era că omul ar fi „prejudiciat imaginea Republicii Moldova”.

Fostul președinte al Curții de Apel, un personaj celebru al timpurilor demult apuse, mi-a spus-o direct, arătând cu degetul spre pod: „Degeaba te strofolești. Dosarul se află la control personal al președintelui.”
Abia atunci am încercat să aflu ce fel de instituție este asta, încât personal președintele necuprinsei noastre patrii, să țină dosarul ei la control direct. Ceea ce am aflat a fost surprinzător. Abia atunci am înțeles că MoldATSA nu este o instituție obișnuită. Este un fel de salon VIP al puterii, unde nu ajungi să lucrezi așa, pur și simplu.

Din această perspectivă, scandalul privind CV-ul falsificat capătă accente aproape comice. Iar cineva ne ia de idioți.

Problema nu este că un om a scris că a fost pilot. Într-un stat capturat de relații și interese, noi continuăm să ne prefacem că funcțiile se ocupă prin CV-uri.

CV-ul falsificat este doar simptomul. Boala este cu totul alta, dar despre așa ceva este periculos să vorbești în Moldova europeană.

Autor: Alexandru Tănase, fost ministru al Justiției și fost președinte al Curții Constituționale