
Simt nevoia să vă reamintesc cum Guvernul condus de Pavel Filip și-a asumat o reformă care a mers împotriva propriului partid, pentru că așa era corect pentru stat.
Odată cu formarea noului Guvern, condus probabil de Vasile Tofan, este momentul unei decizii de principiu privind arhitectura statului. Se poate păstra și structura actuală. Decizia ține exclusiv de caracterul și viziunea viitorului prim-ministru. Structura guvernului din 2017 nu mai este fixată în lege. Noi am lăsat mâna liberă premierului să-și construiască echipa.
Detaliez.
În iulie 2017, Guvernul Pavel Filip a inițiat reforma administrației centrale. Punctul de plecare a fost Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern, avizată anterior de OECD și de Comisia de la Veneția. A fost o lege nouă, scrisă de pe foaie curată. Autorii ei sunt în viața publică și administrație, și pot proba cele expuse.
Poate ați uitat, dar până în 2017 Republica Moldova a fost condusă în baza unei legi cu privire la Guvern adoptate încă în URSS. Desigur, modificată și ajustată, dar în esență tot sovietică. Noua lege, LP 136/2017, conferă prim-ministrului competența de a-și configura structura Guvernului așa cum consideră necesar.
Pentru context: Guvernul Filip a fost investit după mai multe guverne de coaliție, în care ministerele erau partajate politic. Fiecare minister era coordonat de un partid, care proceda exact cum procedează astăzi PAS: angajări fără noimă și criterii. Iar alte 3 guverne după guvernul Filip au păstrat structura aprobată în 2017. Apoi au bufnit clienții și clietele. Rezultatul este la suprafață.
La subiect.
Pornind de la voința politică și viziunea prim-ministrului Filip, am redus numărul ministerelor de la 16 la 9. Oamenii din echipă știu, eu am pledat de la varianta cu 7 ministere. În final am obținut 4 ministere monoprofil, cu acoperire generală în procesul administrativ:
• Afaceri Interne
• Apărare
• Justiție
• Finanțe.
Și 5 ministere cu responsabilități conexe și scopuri ramurale comune:
• Afaceri Externe și Integrare Europeană
• Economie și Infrastructură
• Educație, Cultură și Cercetare
• Sănătate, Muncă și Protecție Socială
• Agricultură, Dezvoltare Regională și Mediu
Totodată am stabilit un efectiv-limită de 1158 de posturi pentru aparatul central și am exclus întreprinderile de stat din subordinea ministerelor, pentru a separa politica de gestiune.
Atenție la acest detaliu. Ministrul și ministerul generează politici publice în domeniul de responsabilitate. Nu gestionează proprietatea, nu implementează politici, nu emite acte permisive și nu face controale. Nu mă credeți? Întrebați la OECD.
În ultimii ani vedem însă o tendință inversă, inclusiv pe domeniu gestiunii proprietății publice. Dezvăluirile despre corupție și nepotism au scos la iveală și un aparat administrativ umflat artificial, doar pentru a oferi un loc bine plătit neamurilor și clientelei politice. De la 1158 de angajați preluați după reforma din 2017, astăzi vorbim de peste 3000 de posturi în Cancelarie și ministere.
Zilele acestea este fereastra de oportunități pentru premierul nominalizat, Vasile Tofan. Indiscutabil, este un om talentat, harnic și cred că este bine intenționat.
Domnule Tofan, LP136 vă oferă instrumentul necesar să faceți ce considerați de cuviință. Știu că vă doriți un guvern suplu și eficient. Acum aveți șansa să probați caracterul de reformator.
Reducerea numărului de ministere, eliminarea funcțiilor nespecifice și diminuarea birocrației sunt pași necesari pentru un aparat de stat credibil, capabil să impună reformele grele, dar strict necesare pentru supraviețuire. Nu doar putin și krrrrremlin vă vor fi adversari. Aveți de dat o luptă mult mai mare în interior, cu putinii și krrrrremlinurile din partidul de guvernare.
Reforma este posibilă. Am demonstrat-o în 2017.
Iar despre Tony Blair și Delivery Unit vom vorbi data viitoare.