ATITUDINI | Marcela Tusca: Dacă „limba moldovenească” nu mai există în legislație, pe ce bază a fost introdusă acea „opțiune” la recensământ?

Și încă una despre recensământ. Vreo 30% au declarat că vorbesc limba română, peste 40% că vorbesc „limba moldovenească”.

Dacă statul R. Moldova a făcut deja de vreo doi ani modificarea în Constituție precum că limba oficială e româna, de ce formularele la recensământ au conținut opțiunea de răspuns „limba moldovenească”?

Formularele respective sunt șabloane elaborate de autoritățile statului, în speță Biroul de Statistică. Dacă nu mai există în legislația R. Moldova termenul de „limba moldovenească”, atunci pe ce bază a fost introdusă acea „opțiune”?

Ce s-a urmărit prin acest recensământ? Un sondaj de opinie care să recenzeze ignoranța moldoveanului în privința limbii pe care o vorbește? Dacă da, atunci s-a reușit.

Nu cred în formalisme fără acoperire, consider că e mai sănătos să privești realitatea în față. Nu cred, prin urmare, că o lege scrisă, un articol de Constituție, „a writing on the wall” suclasează realitatea, care trebuie abordată așa cum e.

Dar în chestiunea lingvistică din R. Moldova lucrurile sunt, parcă voit, inversate, răstălmăcite.

Pe de o parte, afișăm un formalism de paradă, în care toată „lumea bună” e „de acord”, în superbia ei, că limba e română, dar la nivelul real, așa cum îl dezvăluie datele preliminare ale recensământului, practicăm un relativism cultural total, despre care am mai vorbit: „dacă omul spune că se aruncă cu capu-n fântână, trebuie să-i respectăm opinia; dacă omul spune că vorbește limba moldovenească, nu avem încotro decât să constatăm și înregistrăm ca atare acest răspuns.”

Cu alte cuvinte, avem o situație bizară în care elita – politică, civilă, culturală – dădăcește non-stop populația cu privire la orice subiect, oricât de trivial, care circulă (liber sau impus) în spațiul public, ni se spune ce și cum să gândim o sumedenie de teme, realități, evenimente, suntem asaltați de o industrie (finanțată european) de fact-checking care are menirea să ne lumineze și ne face constant hermeneutica oricărui gest, a oricărui braț ridicat la vreun miting electoral, ni se descos toate dedesubturile pălăriilor primelor doamne, suntem muștruluiți dacă deviem de la „narativă”, în schimb, într-un mod bizar, cu tot cu modificările constituționale operate, – „limba moldoveneasca” – e respectată cu rigurozitate și propusă ca opțiune în formulare de recensământ.

Nimeni nu dăscălește poporul cu privire la denumirea corectă a limbii.

Anticipez critica: păi, dacă omul așa răspunde?

Păi, tovarăși, hotărâți-vă: ori sunteti NORMATIVI pe tema lingvistică, dar atunci respectați Constituția care susține că limba oficială e româna în toate instanțele și circumstanțele. Deși mie mi s-ar părea destul să respectați bunul simț.

Ori vă anunțați și asumați ca DESCRIPTIVI, în căutarea de a sonda realitatea „așa cum e”.

Doar că în R. Moldova abordarea presupus descriptivă, observațională, „neutră” are viciul de a se face că nu vede, la rândul său, că moldovenismul („limba moldovenească”, „popor moldovenesc”) e o FABRICAȚIE sovietică, o FORMALITATE fără acoperire, menită să divizeze unitatea limbii române. Asta-i chestia. Și nu prea reusiți să păcăliți pe nimeni.

Asistăm la un paradox în care viețile noastre sunt din ce în ce mai micro-manageriate de elite, în moduri din ce în ce mai invazive ale libertăților și activităților noastre politice, sociale, economice, fiscale șamd, dar, în același timp, aceleași elite deroghează de la cele mai elementare misiuni și roluri instituționale tradiționale în societățile organizate național: afirmarea, consolidarea și păstrarea identității, limbii, valorilor, istoriei comunității naționale. În timp ce ne frăsuim autoindulgent toată ziua la televizor despre războaie hibride, subminări informaționale, dușmani geopolitici șamd.

Autor: Marcela Tusca

Distribuie acest articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Urmărește ZIUA și pe...

Știrile ZIUA pe Telegram